Ileana Mălăncioiu este poeta despre care Nicolae Steinhardt scria: "Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le È™tie, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simÈ›itoare. Suflet adânc, colÈ›uros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) È™i totodată accesibilă milei, duioÈ™iei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (È™i de Ecaterina Teodoroiu)" (conform 365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt)
Ileana Mălăncioiu s-a născut pe 23 ianuarie 1940, în comuna Godeni, judeÈ›ul ArgeÈ™. A absolvit liceul la Campulung-Muscel (bacalaureat în 1957); urmează apoi Școala Tehnică Financiară din BucureÈ™ti (1960), dupa care se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din Bucuresti (licenÈ›a în 1968). Doctor în filosofie (1977). A debutat cu versuri în Luceafarul (1965). Alte colaborări la România literară, ViaÈ›a Românească, Steaua, Tribuna, Amfiteatru È™.a. Debut editorial cu volumul Pasărea tăiată (1967).
(Ileana Mălăncioiu Foto: Revista Vatra)
Din martie 2013 este membru corespondent al Academiei Române.
„Cea mai mare bucurie a fost că nu am scris niciodată cum ar fi vrut alÈ›ii, ci cum am crezut eu”, spunea poeta.
A fost repartizată la Televiziunea Română, de unde a trebuit să plece în 1971, ca urmare a unei intervenÅ£ii cu privire la tezele lui Nicolae CeauÅŸescu despre cultură.
În 1980 a fost angajată la revista „ViaÅ£a Românească“. În 1987 ÅŸi-a dat demisia, ca protest împotriva cenzurii. După 7 luni, la insistenÅ£a PreÅŸedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu, care nu-i acceptase demisia, a revenit la „ViaÅ£a Românească“. A fost responsabil al numărului 2/1989 al revistei ÅŸi a protestat, alături de Petru CreÅ£ia, Răzvan Theodorescu, Gabriel Liiceanu ÅŸi Andrei PleÅŸu, prin retragerea propriilor colaborări, din cauza interzicerii post-mortem a lui Constantin Noica ÅŸi a scoaterii unui text al lui din sumar. Ca urmare, s-a revenit asupra acestei măsuri ÅŸi s-a tipărit revista, dar apoi a fost interzisă ÅŸi topită de cenzură.
După 1989, Ileana Mălăncioiu a fost redactor - ÅŸef adjunct la revista „ViaÅ£a Românească“, iar ulterior, redactor - ÅŸef la Editura Litera. A susÅ£inut rubrici permanente la revistele „22“ ÅŸi „România literară“ ÅŸi la ziarul „Cotidianul“.
A participat la dezbateri TV, la întâlniri cu cititorii ÅŸi la festivaluri de poezie ÅŸi colocvii din Paris, Roma, Madrid, Barcelona, Stockholm, Visby, Padova, VeneÅ£ia, Torino, Budapesta, Praga, Sarajevo, Rodos, Salonic, Ierusalim, Belfast, Dublin, ChiÅŸinău, Genova etc.
În anul 2018 a susÅ£inut recitaluri ample de poezie, urmate de dezbateri la Teatrul NaÅ£ional din BucureÅŸti, în Aula Magna a Universităţii de Vest din TimiÅŸoara ÅŸi la Sediul Filialei din IaÅŸi a Academiei Române.
În anul 1995 este distinsă cu Premiul NaÈ›ional de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia, la BotoÈ™ani, prilej cu care primeÈ™te È™i titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului BotoÈ™ani.
Iar mă-ndepărtez de tine
Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greÅŸeală a fost pus.
Dar te văd tot mai aproape ca ÅŸi cum eu însămi sunt
Despărţită doar de ochiul care mă priveşte rece
Undeva pe însăşi calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă şade pregătit să plece.
E desprins de trup şi este mai frumos ca niciodată
L-aÅŸ desface din adâncuri să-l alin ÅŸi să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuÅ£i ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.
Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin ÅŸi eu să mă laÅŸi să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l aÅŸteaptă în tăcere trist ÅŸi gol.
Din volumul "Ardere de tot" (1976)