Astăzi se împlinesc 157 de ani de la nașterea la Botoșani a lui Grigore Antipa, savantul vizionar care a deschis noi drumuri în oceanologie, ecologie și hidrobiologie și ctitorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti, muzeu care, din 1933, la inițiativa MS Regele Carol al II-lea, poartă numele marelui savant.
A urmat şcoala primară în oraşul natal Botoșani, iar mai apoi s-a înscris la cursurile liceale în Iaşi, pe care le-a urmat între anii 1877-1855. Între 1885-1891 studiază în Germania la universitatea din Jena. Aici, sub îndrumarea profesorilor Ernst Haeckel, Arnold Lang şi W. Kükenthal, îşi aprofundează studiile în domeniul biologiei evoluţioniste şi obţine titlul de doctor, susţinâd lucrarea de doctorat cu titlul Die Lucernariden der Bremer - Expedition nach Ost - Spitzbergen im Jahre 1889. Între anii 1888-1889 urmează studii aprofundate de oceanografie în Franţa, pe Riviera Franceză, la Villefranche-sur-Mer. În perioada următoare aprofundează acelaşi domeniu la Monaco (1890), Helgoland în Germania (1890) şi la Neapole în Italia. Activitatea sa ştiinţifică principală a fost în domeniul biologiei. Ca zoolog a studiat morfologia meduzelor Lucernaride, prezentând în acest sens o nouă specie de Drymonema (1892) şi o Stauromeduză (1892), ambele făcând parte din fauna ihtiologică din România. El a cercetat şi publicat lucrări despre peştii enedemici din bazinul pontic, ca de exemplu Clupeidele (1903-1905) şi Sturionii (1905, 1909). În calitate de ecolog şi hidrobiolog, el a pus bazele şcolii de ecologie şi hidrologie din România. A cercetat în această direcţie diverse aspecte din viaţa din apele dulci şi marine, publicând o serie de lucrări în care şi-a expus rezultatele.
În cadrul studiilor de ecologie şi economie a analizat raportul dintre om şi natură, dar şi izomorfismul dintre preocesele economice şi ecologice. De reţinut este lucrarea publicată în anul 1935, L'organisation générale de la vie collective, des organismes et du mécanisme de la production dans la Biosphère. Prin această lucrare Antipa a pus bazele unei noi ştiinţe interdisciplinare, bioeconomia. Antipa s-a consacrat studierii Dunării şi Mării Negre, participând în 1893 la o expediţie în jurul acestei mări, expediţie organizată de ţările riverane şi care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziţie, pentru această expediţie, crucişătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obţinute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în ştiinţa românească, cât şi în cea mondială. Antipa a înfiinţat în 1932 Institutul Biooceanografic din Constanţa, cu cele două rezervaţii şi staţiuni de cercetări, cea de la Agigea şi cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervaţia a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervaţia mai există). Institutul Biooceanografic din Constanţa a fost transformat în 1949 în Staţiunea de Cercetări Maritime şi Proiectări Piscicole, înglobată în 1970 în Institutul Român de Cercetări Marine.Grigore Antipa a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I şi Ferdinand, un plan de exploatare raţională a pescăriilor din lunca şi delta Dunării, şi de la limane (limanele Basarabiei şi ale Dobrogei de la nordul şi sudul gurilor Dunării). El a fost director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală (1892 - 1944).Principiile şi inovaţiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul şi explicarea colecţiilor, au stârnit interesul specialiştilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul Principes et moyens pour la réorganisation des musées d'histoire naturelle. Pornind de la reorganizarea muzeului bucureştean, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluţia şi organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viaţa de pe piscurile munţilor Carpaţi, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum şi din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există şi numeroase diorame care înfăţişază fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deşertul Sahara.Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene şi americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecţiilor lor muzeistice. Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române şi a mai multor academii din străinătate. A întemeiat şcoala românească de hidrobiologie şi ihtiologie.
În 1938, într-un volum omagial publicat sub auspiciile Societății Române de Științe, Constantin Meissner, strălucit om de cultură și mare pedagog român, își punea următoarea întrebare:
”De unde izvorăște vraja în cazul lui Antipa? Căci constituie un caz această simpatie atât de generalizată ce o insuflă el unei lumi întregi. Să fie ea motivată de cultura lui vastă, de voiciunea minții lui ascuțite, de cele ce a făptuit și făptuiește, de bonomia și voioșia de el nedespărțite, de distinsa-i amabilitate, de manierele sale alese, de conversația-i întotdeauna atrăgătoare, de... dar câte însușiri nu mi-ar fi lesne să înșir aici?”
Iată cum îl numea Constantin Meissner, care descria în alese cuvinte carisma și sufletul său nobil: „Acest septuagenar erudit și preocupat de rezolvirea până și a celor mai adânci probleme ale firii și-a păstrat până astăzi o inimă de copil. Iată tot secretul!... Normal e să-ți fie dragi copiii, normal e să-ți fie drag Antipa. Să fie mulți cu așa inimă, omenirea ar fi mai bună. Zadarnică dorință. Deșartă speranță. Antipa rămâne o rara avis”.
”Să ne amintim, astăzi, cu admirație și recunoștință, de această „rara avis” pe care Constantin Meissner o descria cu atâta căldură și să ne străduim să păstrăm vie flacăra pasiunii pentru cunoaștere și a dragostei pentru natură pe care Antipa le-a întruchipat atât de deplin”, transmit reprezentanții Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti.