Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou (†766) a pătimit din porunca împăratului Constantin Copronim (741-775) pentru că a apărat cinstirea icoanelor. Născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715), s-a călugărit la vârsta de 16 ani la Mănăstirea Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului. Fiind deprins din familie cu viaţa aspră şi cu faptele bune, la 30 de ani a fost ales stareţul aşezământului monahal. De aici, împăratul Constantin Copronim l-a luat şi l-a închis în temnița Pretorion. Alături de alte câteva sute de creştini, Sfântul Ştefan a trăit în închisoare ca într-o adevărată mănăstire. Aflând ce se întâmplă, împăratul l-a supus la grele chinuri şi bătăi. Unul dintre ucigaşi, luând un lemn, l-a lovit atât de tare pe Sfântul Ştefan în cap încât l-a despicat. Şi aşa şi-a dat cinstitul său suflet în mâinile Domnului Hristos.

Astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Mucenic Irinarh din Sevastia, care fusese călău înainte să primească marele dar al Botezului. În timpul persecuţiei lui Diocleţian, primind poruncă de la Maxim, dregătorul Sevastiei, să omoare şapte femei creştine, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul har al lui Dumnezeu văzând curajul cu care acestea Îl mărturiseau pe Hristos, dar şi minunile pe care le săvârşeau. Pentru aceasta, mărturisind şi el cu mult curaj pe Hristos Iisus Domnul şi descoperind că este creştin, a fost aruncat într-un iezer adânc. Sfântul Irinarh a ieșit însă de acolo nevătămat şi a fost aruncat imediat într-un cuptor încins. Însă nici flăcările cumplite nu l-au vătămat.  De aceea, din porunca tiranului i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei alături de preotul Acachie, cel care îl botezase în numele Preasfintei Treimi.