Povestea lui Ion Creangă scrisă în urmă cu aproape 150 de ani şi-a păstrat umorul, nota de satiră şi de autentic ţărănesc, fapt datorat nu doar subiectului pe care Mihai Donţu a ştiut să îl aducă în zilele noastre, dar şi regiei inspirate, personajelor bine conturate artistic şi, nu în ultimul rând, jocului pe care actorii l-au dozat pe parcursul desfăşurării spectacolului.
Mihai Donţu, cel căruia îi aparţine adaptarea poveştii lui Ion Creangă (Mihai Donţu a fost nevoit să joace şi rolul unuia dintre băieţii Soacrei, întrucât un actor s-a îmbolnăvit!), a reuşit să conducă spectatorul pe un fir constant, fără complicaţii inutile, dovedind o bună cunoaştere a construcţiei spectacolului pentru copii. Astfel, includerea în scenariu a unor elemente din "Prostia omenească" a fost o alegere strălucită, menită să contureze şi mai bine caracterul şi subţirimea minţii celor trei băieţi ai soacrei.
Personajele lui Creangă sunt comice, sunt groteşti pe alocuri, însă nu îşi pierd nici o clipă nota de autenticitate, ele nu ies din firescul social, nu se îndepărtează de societatea în care trăim.
Regizorul optează pentru păpuşi supradimensionate. Actorii nu scapă din frâu personajele, spectacolul nu alunecă nicio clipă spre vulgar, violenţă verbală sau înţelesuri grosiere.
Mihai Donţu exagerează conştient acolo unde publicul are acces şi poate percepe nota satirică, începând cu construcţia păpuşilor, o modalitate care îi asigură succesul imediat, dar îi şi oferă posibilitatea de a accentua trăsăturile fizice şi morale, de a da importanţă maximă gesturilor, de a valorifica jocul actorului care dublează astfel personajul-păpuşă, dar îi şi susţine artistic expresivitatea.
Regizorul s-a dovedit a fi un bun cunoscător al meşteşugului naraţiunii, a păstrat sumedenie de expresii autentice atât de prezente în opera lui Creangă. A creat un final de poveste comic, diferit de povestea originală, acolo unde, ştim bine, soacra îşi găseşte sfârşitul. La Teatrul Vasilache, soacra se alege doar cu niscaiva "probleme de comunicare", atât cât este nevoie pentru ca nora cea mică, deşteaptă şi isteaţă ("citită", după cum este prezentată ea de către proaspătul soţ) să facă dreptate şi să împărtă toate cele pământeşti către cei trei feciori ai soacrei.
Reuşita spectacolului stă, fără tăgadă, în jocul fiecăruia dintre actori.
Un spectacol cu oameni anapoda, cu replici pline de haz şi care reuşeşte să creeze atmosfera tradiţională. Însă cel mai spectaculos personaj rămâne cel al Soacrei, într-o excelentă interpretare a lui Marius Rusu. Fără să fie dublat de o păpuşă, într-un travesti care aminteşte de celebrul actor ieşean Miluţă Gheorghiu în rolul Coanei Chiriţa, Marius Rusu însufleţeşte o Soacră tipică: manipulatoare şi posesivă faţă de cei trei fii (la rândul lor, de o vizibilă imaturitate emoţională şi, deci, complici permanent la toate şicanele pe care soţiile lor sunt nevoite să le suporte din partea soacrei), dornică să deţină controlul şi să îşi apere supremaţia. Totul într-un mediu familial dezechilibrat, dar care face loc situaţiilor comice, situaţii pe care, de altfel, se şi bazează întregul scenariu.
Muzica este bine aleasă, câteva (şi foarte scurte) momente coregrafice oferă clipele de răgaz în care publicul intervine cu aplauze ritmate, o scenografie simplă, cu elemente tradiţionale "cuminţi", fără accesorii care să încarce inutil spectacolul, două personaje comice (un curcan şi o oiţă) fac deliciul publicului şi se constituie în discrete elemente de legătură între scenele principale.
Dincolo de parfumul specific premierelor, greva japoneză şi banderolele albe purtate de actori şi public deopotrivă, mesajele de protest emise spre ştiinţa autorităţilor nu se transferă, din fericire, înlăuntrul spectacolului. Cortina ascunde după ea miracolul poveştii, profesionismul actorilor nu lasă loc niciunei încruntări, publicul aplaudă!
Pentru că dintotdeauna poveştile au fost ale copiilor. Iar ei au ştiut cel mai bine că, nu doar în poveşti, Binele învinge!
Teatrul pentru Copii şi Tineret "Vasilache"
"Soacra cu trei nurori", adaptare după Ion Creangă
Regia artistică: Mihai Donţu
Scenografia: Mihai Pastramagiu
Muzica: Mihai Donţu
Distribuţie: Marius Rusu, Mihaela Ştempel, Oana Sîrcu, Alexandra Dobinciuc, Ibica Leonte, Florin Iftode, Cristinel Onofrei, Alin Gheorghiu
