Concertul pentru pian nr. 4, in sol major, al lui Ludwig van Beethoven, a beneficiat de interpretarea de exceptie a pianistului Vlad Dimulescu, un expert al clapelor, dar si un inepuizabil interpret. Fara sa iasa din atmosfera beethoveniana, fara sa piarda niciun moment publicul, Vlad Dimulescu si-a fascinat auditoriul prin tinuta impecabila, o tehnica a mainii care devine ea insasi arta a interpretarii, dar mai ales prin capacitatea de a integra si completa orchestral pianul intr-o lucrare extrem de sensibila.
Concertul pentru pian nr. 4, in sol major a fost scris de compozitor in aceeasi perioada cu Simfonia a V-a, supranumita a Destinului. Fapt care explica momentele de ritmicitate pe care le vom regasi ulterior in Simfonie, fara insa a accentua rolul acestora, ci doar atat cat sa anunte viitoarea capodopera.
Botosanenii au audiat vineri seara o muzica aproape unica in intreaga creatie beethoveniana, tocmai prin aparenta absenta a dramatismului, Concertul beneficiind de o latura feminina, delicata, chiar jucausa si optimista spre final.
Caracteristic in acest concert, iar vineri seara publicul a remarcat cu asupra de masura acest lucru, este tocmai modul fascinant in care solistul poate comunica cu orchestra, creand un dialog sensibil, uneori ametitor, fapt care se datoreaza, negresit, capacitatii pianistului Vlad Dimulescu de a-si sustine interpretarea.
Trecerea de la pianul din prima parte a concertului la interpretarea exclusiv orchestrala s-a facut firesc, in partea a doua, printr-o alta lucrare geniala, Simfonia a VIII-a, in si minor, de aceasta data a compozitorului Franz Schubert. Un compozitor a carui opera a intrat in atentia specialistilor la aproape 40 de ani de la disparitia pamanteasca a sa, un compozitor de o induiosatoare discretie, al carui destin a fost sa traiasca intreaga viata in umbra titanicului Beethoven.
Simfonia a VIII-a, in si minor, este reprezentativa pentru creatia lui Schubert, tocmai prin abordarea problemelor legate de sensul vietii, dar si de trairile interioare ale omului.
Finalul concertului sustinut vineri seara de Filarmonica botosaneana s-a dovedit a fi un regal nu numai din punct de vedere componistic, dar si interpretativ si dirijoral. Bagheta experimentatului Mihail Agafita si-a pus amprenta pe fiecare instrument din orchestra, dirijorul reusind sa impresioneze prin capacitatea de a controla artistic nu numai Preludiile lui Franz Liszt, ci si instrumentistii si, emotional de aceasta data, publicul.
Mihai Agafita, in prezent dirijor al Filarmonicii Nationale a Republicii Moldova, a condus impecabil si a creat, in final, un Poem simfonic de tinuta, care a reusit sa impresioneze si sa aureoleze o creatie extrem de dificila, dar fascinanta prin chiar mesajul sau.
Poemul simfonic al lui Liszt isi poarta auditoriul prin toate starile specific umane, unele chiar la limita supraomenescului ingenuu. Nimic din ce e omenesc nu-mi este strain, par sa spuna Preludiile, pentru ca sentimentul de final sa fie: tot ce e supraomenesc este posibil…
Concertul de vineri seara a beneficiat de o sala plina, circa 700 de spectatori, un fapt rar la Filarmonica botosaneana. Publicul fidel nu si-a putut retine, insa, un sentiment de incomoda auditie din cauza sutelor de elevi din sala.
Nu incercam sa combatem in vreun fel intentia organizatorilor de a-i aduce in Filarmonica pe cei mai tineri spectatori, insa nu putem sa nu constatam ca acest lucru dauneaza uneori actului artistic.
Poate ca ar fi necesara o diferentiere, intru beneficiul tuturor, si anume concertul-lectie pentru elevi. S-ar educa astfel artistic si s-ar investi in simtul si dezvoltarea personalitatii celor mici, care vor deveni mai tarziu spectatori constienti si responsabili ai Filarmonicii.
Programul concertului simfonic de vineri, 23 octombrie:
L. van Beethoven: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 4, în sol major, op. 58
Fr. Schubert: Simfonia a VIII-a, în si minor - Neterminata
Fr. Liszt: Preludiile, poem simfonic
