Vernisajul are loc pe 3 noiembrie 2011, ora 15.
Cele 43 de lucrări fac parte din patrimoniul muzeului botoşănean, din seria celor 83 de lucrări de grafică aflate în depozitul Galeriilor de Artă "Ştefan Luchian". Lucrările sunt realizate de artistul Marcel Olinescu în perioada 1950 - 1970 şi sunt provenite atât din transfer de la Centrul de Organizare a Expoziţiilor Bucureşti, cât şi din achiziţii muzeale.
Parte din lucrări au mai fost expuse în expoziţii de grafică - colective sau cu tematică, dar sunt şi lucrări care pot fi văzute în premieră de publicul iubitor de artă.
Program de vizitare: luni - sâmbătă 9 - 17
Personalitate marcantă, complexă şi originală, a lumii artistice româneşti, Marcel Olinescu s-a născut la Dorohoi, judeţul Botoşani, în 17 septembrie 1896.
În perioada 1903-1923 urmează cursurile elementare şi liceale la Dorohoi, Pomârla şi Botoşani, studiază la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi cu profesorul Ion Mateescu şi apoi continuă studiile la Bucureşti avându-l ca profesor pe sculptorul Dimitrie Paciurea.
După absolvirea Şcolii de Arte Frumoase, în anul 1923, obţine un post de profesor pentru caligrafie şi desen, la Liceul Avram Iancu din Brad unde va rămâne trei ani, realizând cele zece gravuri din "Suita aurului", portretele revoluţionarilor din munţi - Iancu, Balint, Buteanu.
În anul 1926 părăsind Bradul, Ardealul, pentru un an, ajunge la Botoşani, la Liceul "August Treboniu Laurian", iar în anul 1927 se stabileşte la Arad, ca profesor de desen la liceul comercial de băieţi. (Şcoala superioară comercială de băieţi). Aici, pe lângă activitatea didactică şi artistică, este redactor la ziarul "Ştirea" (1933-1937) şi pune bazele societăţii artistice "Ateneul Popular Arădean", care ia fiinţă la 16 septembrie 1931.
Împreună cu un colectiv de redacţie editează "revista literară şi culturală" - Hotarul, în 24 de pagini, al cărei prim număr apare în mai, 1933.
La scurt timp, în octombrie 1934, editează şi revista "Duh", "revistă de artă, critică literară şi filozofie".
În curtea liceului comercial, într-un atelier improvizat, realizează busturile pedagogului Petru Pipoş şi al ziaristului de la "Ştirea" - D. Mărculescu, precum şi bustul lui Crişan.
Face parte din echipele de cercetare sociologică organizate de Dimitrie Gusti în satele Cuveşdia şi Sâmbăteni, iar în anul 1936 pune bazele grupării literar-artistice "Pro Arte".
Marcel Olinescu a fost şi poet, în anul 1934 publicând la Arad primul său volum de versuri "Eu - poeme în versuri şi linii".
Tot în anul 1928 şi tot la Arad, Marcel Olinescu începe să graveze. Era printre puţinii gravori în lemn din acea vreme. Lucrările sale stau încrustate în tiparele unor volume ca "Păreri de rău", "Vin ţiganii", "Botoşanii care se duc". Maestrul spunea referindu-se la această tehnică: "Am ajuns la gravura în lemn când pictura nu-mi satisfăcea dorinţa de a ajunge la linia mea proprie. Numai când am descoperit tehnica gravurii, în 1928, mi-am dat seama ca am găsit tehnica artistică în care puteam să-mi torn gândurile".
De menţionat este faptul că la Arad "avea să se nască în mintea mea ideea alcătuirii unui manual de mitologie românească" şi astfel în 1944, la editura Casa Şcoalelor din Bucureşti, la Imprimeria naţională, cu ilustraţii gravate în lemn de către autorul ei, apărea "Mitologia românească", tulburând spiritele contemporanilor săi.
În 1937 este numit profesor la Şcoala Normală din Bucureşti. Aici îi are ca elevi pe Nae Antonescu, Marin Preda, Răzvan Theodorescu, îi cunoaşte pe Ion Th. Ilea, Valentin Streinu.
A realizat expoziţiile personale în ţară şi străinătate, de la Buenos Aires la Phenian, din Botoşani, Deva şi de peste tot spaţiul românesc pe care l-a nemurit în operele sale.
Este distins cu Premiul Lecomte de Nouy în anul 1921, premii pentru gravură la Salonul de desen şi gravură în anii 1931 şi 1932, Marele premiu de grafică la Concursul de pictură şi grafică Voroneţiana în 1977, Premiul UAP la Concursul Voroneţiana în 1979, la Suceava.
A semnat în presa vremii o parte din poeziile desenele, gravurile şi articolele sociologice şi de folclor şi sub pseudonimul Ion Păgânu, M. Moldoveanu, ori Bătrânul Stradivarius.
