Despre supraviețuire nu se poate scrie decât atunci când te afli la limita cerului. Despre viețuire înveți atunci când singurătatea îți modelează zilele, făcându-te să crezi că fiecare clipă poate fi ultima. Elena Cardaș a atins limita cerului, a pătimit în singurătăți cețoase, a mărturisit hăul și a binecuvântat diminețile dureroase. Ne-a învățat că a trăi nu este un moft, ci o necesitate. Pentru că doar în viață fiind suntem folositori semenilor. O lecție pe care o putem asimila sau ignora. Dar cu certitudine este o lecție care nu ne lasă indiferenți.
Elena Cardaș este medic și scriitor, este omul care a știut întotdeauna să se așeze în fața propriului destin pentru a-și trăi cu luciditate faptele și pentru o înțelegere firească a lumescului bulversant.
Trăiește cu bucuria unui învingător. Chiar dacă, în viață, a avut zile, ani în care a crezut că nu va reuși să se mai ridice în picioare. Cu toate acestea, a învins de fiecare dată. Și greutățile profesiei de medic în zone uneori neprielnice, și cancerul care a devastat-o uneori până la deznădejde, și birocrațiile cu care s-a înfruntat pentru protejarea animalelor fără stăpân, riscând pe alocuri chiar și integritatea fizică.
A intrat în lumea literară a Botoșanilor în anul 2005. Atunci debuta cu romanul "Înainte de cuvinte" (Editura Eminescu, București). De atunci a mai scris "Bărbații altor femei" (Editura Cronica, Iași, 2006), "Eu, străbunica mea" (Editura Timpul, Iași, 2007), dar și ”Supraetajat” (Editura Junimea Iași, 2020).
Din anul 2011 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2021 primea Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani.
Născută pe 15 noiembrie 1959, la Botoșani, a absolvit primele clase la Suceava, iar gimnaziul la Botoșani. Continuă studiile la Liceul "Mihai Eminescu" și, după susținerea bacalaureatului, optează pentru Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași, specialitatea medicină generală.
În acel noiembrie 1959, ”era deja iarnă de-a binelea în nordul Moldovei, încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească mai bine și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie. Nu erau nici taxiuri și nici autobuze, iar o Dacie nu cred că se fabricase încă. Așa am început, cu prima respirație, primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. E adevărat ce se spune despre mine în târg: am fost întotdeauna o eminentă din clasa întâi și până la terminarea facultății. Doar că adesea fetele cele cuminți și silitoare sunt corigente de obicei la școala vieții. Eu sunt cel mai grăitor exemplu", mărturisea despre sine însăși, într-o biografie neoficială, Elena Cardaș.
A prins a scrie târziu. Proza ei a uimit de la început, caracterul instrospectiv al scriiturii, autenticitatea verbului și curajul cu care și-a expus personajele au făcut ca romanul de debut să îmbrace în ochii cititorilor accente biografice. Desigur, orice scriitor apelează la propriile experiențe de viață atunci când își conturează acțiunea unui roman. La Bukowski, de pildă, găsim elemente biografice și exemplelele nu sunt deloc puține în lumea literară. Cu toate acestea, Elena Cardaș a transmis mereu că este o carte care se bazează pe povestea dramatică a unei prietene. Însă, dincolo de motivațiile care stau la baza unui astfel de subiect, cititorul devine părtaș la viața din poveste tocmai pentru că aerul cărții îi este familiar: eroina trăiește și îndrăznește, caută și află, iubește și suferă. Te afli în toate aceste sentimente, nimic nu ți-e străin.
"Nu există facultate de făcut scriitori", spunea Elena Cardaș. "Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit? Nu știu să răspund. Cred că am vrut să-mi fac minții mele și sufletului meu un dar și am scris o carte așa cum mi-ar fi plăcut mie să citesc una: să mă cutremure!".
Avea 45 de ani când a început să scrie. Așa cum, într-o fractură de cer, o pasăre decide că e timpul să meargă pe pământ și să dea mărturie că zborul există, că plutirea istovește și că, pentru a merge mai departe, uneori e nevoie să strigi. Iar strigătul se face Cuvânt.
Așa s-a născut "Înainte de cuvinte". O carte în care, spuneam, greu faci abstracție de latura personală a scriitoarei, deși cititorul este avertizat să nu cadă în această capcană. Însă, dincolo de personaje reale sau construite, scopul a fost atins: cartea cutremură cu adevărat. Trebuia doar să se nască, să existe, să ajungă la public.
Toate cărțile Elenei Cardaș uimesc prin subiectele abordate, dar și prin curajul de a exprima fapte și întâmplări ieșite din comun, de a aborda subiecte aproape tabu în viața de toate zilele.
Elena Cardaș a găsit, poate, modalitatea de a trăi: prin cuvinte. Un remediu medical, sufletesc sau alternativ... În mod cert, există momente în viață în care faptele unui om devin cuvinte, iar cuvintele, în semn de recunoștință, își trăiesc mai departe creatorul. Iar Elena Cardas a creat destule cuvinte cât să mai trăiască multe vieți!
La ceas aniversar, îi dorim Elenei Cardaș sănătate, inspirație și împlinirea tuturor dorințelor! La mulți ani!
