Ar fi o întrebare legitimă, într-o țară în care de cele mai multe ori "a face" rămâne un simplu verb așternut pe hârtie. După cele trei ediții, rămân cu convingerea că un asemenea festival, în colțul cel mai de nord al Moldovei, din care și eu vin, e nu doar o întâmplare miraculoasă, ci chiar o necesitate a momentului. Și asta numai dacă ne gândim la clișeele ce au acoperit, ca o peliculă opacă, locurile acestea, căci despre Botoșani atât se știa, până nu demult: că este cel mai sărac județ al țării și că aici s-au născut geniile Eminescu, Enescu, Luchian și Iorga.

Aceste e punctul nevralgic în care intervine, de fapt, misiunea Zilelor Nordului – să demonteze clișee, să alunge mituri, să spulbere fatalismul, să redea locurilor demnitatea lor intrinsecă, iar oamenilor încrederea că stau pe o mină de aur. Și că le trebuie doar un pic de curaj să povestească țării întregi despre asta.
 
După cele trei exerciții culturale anuale, Nordul s-a dezmorțit vizibil și s-a îmbogățit considerabil. Acum, la Darabani există un Muzeu al Nordului, cu o bogată secțiune etnografică și cu o expoziție permanentă "Lucian Valea". Intens promovați, Livenii și Hilișeul au intrat pe harta turistică obligatorie a Botoșanilor. Casa bunicilor lui Enescu de la Mihăileni a primit sprijin financiar pentru a fi refăcută. Tineri din întreg județul au fost implicați în programe de voluntariat și în ateliere de dezvoltare personală. În Poiana Teioasa, de lângă Darabani, într-o pădure frumoasă, dar complet necunoscută, au concertat zeci de trupe românești de top. O altă poiană din codrii Teioasei, în care mai există încă trei stejari seculari, plantați, potrivit legendei, de domnitorul Ștefan, a fost amenajată și redată circuitului turistic.

Darabanii, târgușorul prăfuit de care n-a auzit mai nimeni până în anii din urmă, au devenit, între timp, loc de întâlnire pentru cicliști și fotografi, pentru turiștii amatori să participe la tururi ghidate prin nord. Apoi, tot mai mulți oameni ai Nordului, pe care viața i-a dus peste tot prin țară, s-au întors aici, în zilele festivalului, să sprijine prin prezența lor manifestările, într-un gest de mulțumire adusă ținutului care i-a modelat.
 
De la un an la altul, densitatea evenimentelor, caracterul aproape programatic al demersului cultural așezat în spatele acestora și anduranța organizatorilor la zăbavnicul test al birocrației și mentalităților mă îndreptățesc a spune că Zilele Nordului au fost gândite ca un adevărat bumerang cultural:  să aducă spre oamenii locului resursele de care dispun - forță, energie, creativitate, îndrăzneală și să primească în schimb implicarea comunităților în propria devenire.
 
Ăsta-i un pariu de drum lung, dar care poate fi câștigat.
 
Fiindcă în Nord "rădăcinile cresc".


Citeste materialul integral: Zilele Nordului, bumerangul cultural al Moldovei de Sus, de Otilia Bălinişteanu

CITEȘTE ȘI: "Răspunsul lui Meme Stoica la ironiile lui Iftime la adresa FCSB: „Nu știe cu ce s..."