Pentru nasterea de prunci: "Ei, nu-i creste omul, ii creste Dumnezeu. Daca doi tineri s-au luat in casatorie, urmeaza o familie, sa fie cu adevarat familie crestina. Atunci nu trebuie sa faca avorturi, nu trebuie sa mai recurga la nimic. Nu te teme, ca-i tine Dumnezeu pe copii".
Sfarsitul lumii: "Sfarsitul lumii e sfarsitul nostru. Spune Mantuitorul: "Fiti gata, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand va veni." Cu toate astea, noi trebuie sa ne gandim la sfarsitul lumii. Sa ne pregatim, fiind spovediti si impartasiti cu Sfintele Taine, sa fim impacati cu toti, sa luptam in dreapta-credinta, dupa lege, cum zice Sfantul Apostol Pavel, ca cel ce se lupta dupa lege, acela ia cununa. Se lupta si altii, dar nu dupa lege. Si sa ne gandim ca, odata si odata, trebuie sa murim. Sfarsitul lumii cand o veni, Dumnezeu stie, dar sfarsitul nostru il stim, ca o sa murim odata. Altii mor, o sa murim si noi".
Saracia si munca: "Ca sa iesi din saracie, trebuie munca. Saracia prin munca o gonesti, prin munca cinstita."
Necazurile si incercarile: "Cand vin necazurile, omul trebuie sa se gandeasca: oare eu cum am fost in fata lui Dumnezeu? N-am gresit deloc? Sunt curat in fata lui Dumnezeu? Ca fiecare, in fata lui Dumnezeu, stie cate pacate a facut, si cate i-a rabdat Dumnezeu. Va sa zica, mi-a dat Dumnezeu necazurile astea pentru pacatele mele. David a fost imparat, si era imparatul lui Israel, cel mai mare imparat - ca credinta cea mai mare era a poporului Israel, restul erau pagani - si o imparatie atat de mare, a lui David! Cand l-a izgonit Abesalom de acasa, si i-a luat tiitoarele, si a facut atatea blestematii, si l-a fugarit din casa, el s-a dus cu suita lui, cu un grup care mai era pe langa dansul, a fugit de-acasa, ca l-a urmarit Abesalom, sa-l omoare. Si cand se urca sus, la Ierusalim, de jos, de la Ghetsimani, este un drum care apuca sus, pe Muntele Maslinilor, si pe-acolo trecea David cu suita lui. Si Simei, un nemernic, a azvarlit cu pietre intr-insul, tipand: "De-acuma nu mai esti rege, de-acuma te fugaresc toti." Si-atunci, unul din suita lui David a zis: "Imparate, da-mi voie sa-i iau capul, fiindca te ocaraste!". Si David a raspuns: "Sa nu-i faceti nimic, pentru ca Dumnezeu i-a poruncit asa, pentru pacatele mele". A avut si el, cum se spune, pacatele lui. "Pentru pacatele mele sunt izgonit. Lasati-l in pace, nu-i faceti nimic. I-a poruncit Dumnezeu".Parintele Iulian Lazar de la Prodromu
Ioan Lazar, precum se numea mai inainte de a deveni ieromonahul Iulian, parintele s-a nascut la data de 8 ianuarie 1926, in localitatea Vorona, judetul Botosani. Parintii sai, Ilie si Elisabeta, oameni simpli si credinciosi nu l-au impiedicat pe tanarul Ioan sa imbratiseze viata monahala.
Astfel, in anul 1946, la numai 20 de ani, el va fi inchinoviat la Manastirea Sihastria, judetul Neamt. In anul 1950, el va termina armata, lucru obigatoriu la acea vreme.
Petrecand zece ani, in rugaciune si ascultare, in anul 1956, Domnul l-a invrednicit de a fi hirotonit diacon, iar mai apoi, preot.
In anul 1977, implinind varsta de 50 de ani, parintele Iulian de la Sihastria vine in Sfantul Munte Athos, loc unde va si ramane, pana astazi. Vietuind vreme de patru ani la Schitul Lacu, abia mai apoi, in anul 1981, el ajunga la Schitul Prodromu, unde este pus duhovnic. Pana astazi, el spovedeste si indruma obstea schitului, alaturi de Parintele Petroniu Tanase.
Parintele Iulian, duhovnicul romanilor din Athos, va implini in curand 30 de ani de vietuire in Schitul Prodromu. Parintele este o icoana a calugarului batran, incarcat de roade coapte, vrednice de a fi culese de cei mai tineri.