Vai, ce coincidenţă, nu? Incredibil, în aceeaşi zi şi Cultura Naţională, şi Eminescu! Şi, cu totul întâmplător, nu-i aşa? Pentru că Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010, mai popular spus Legea 238/2010, instituie Ziua Culturii Naţionale, dar nu lămureşte de ce taman la acea dată şi oricum, numele lui Eminescu nu apare în aproape duzină de rânduri a textului oficial. Au fost întratâta de sfioşi şi pioşi demnitarul nr. 2 şi nr. 3 (Roberta Alma Anastase şi Mircea-Dan Geoană) din statul român încât nu au cutezat să semneze măcar un text în care apare vorba Eminescu?
Ori, poate sunt românii în situaţia cumplită de a nu-şi putea sărbători "pe faţă" poetul naţional? Are cumva ţara, la Bucureşti sau din străinătate, o stăpânire pe care o supăra sau o deranjează Eminescu?
Ne interzice vreo lege internaţională, vreun aquis comunitar sau vreo datină a pământului să-l preacinstim pe unul dintre cei mai înzestraţi şi mai încercaţi români? De ce nu Ziua Eminescu? Sau măcar Ziua Eminescu şi a Culturii Naţionale, dacă ţinem musai "să facem economie" la cheltuieli festive şi la zile nelucrătoare.
Legea cu pricina e oricum antologica prin gafe şi inepţii: prevede că doar în această zi, doar de această sărbătoare, să se organizeze şi să se finanţeze acţiuni pentru "cultura naţională", iar Radioul şi TV-ul să includă "emisiuni dedicate". Si culmea, să se facă şi un ghid… "anual" pentru prestaţiile din providenţiala Zi. Adică, sunt prevăzute pentru o zi, doar o zi din cele 365 ale anului, exact ce ar trebui să facă zi de zi şi nu doar într-o zi pe an toate aceste numite şi nenumite instituţii. Ce-ar fi de spus, că românii ţin până şi Sâmbăta Morţilor de câteva ori pe an?
(...)
Să-l pomenim pe Eminescu de 15 ianuarie, fie ea, conform legii si Ziua Culturii Naţionale. Vom merita vreodată o Zi Eminescu?
(Corneliu Nasarab Vlad, pe Ziaristionline)
