De la ora 18.00, la Complexul Muzeal Botoșani, în punctul memorialistic dedicat personalităților botoșănene, Reprezentanța Botoșani a Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România îl va omagia pe poetul și graficianul Constantin Dracsin.

”Vor participa scriitori și artiști plastici din Botoșani, care vor evoca personalitatea celui care a lăsat o amprentă deosebită culturii botoșănene”, potrivit celor transmise de scriitorul Gellu Dorian.
 

CITEȘTE ȘI: "Calendar Ortodox: Cinstim astăzi pe Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 7 diaconi; Sf. Ie..."

 

"Am dat peste un om/ care nu știe să facă un rău bine;/ fericit pentru acest lucru/ în fericirea lui/ fără margini" 

Constantin Dracsin s-a născut pe 20 iulie 1940, în satul Draxini, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani, de ziua Sfântului Ilie, şi s-a săvârşit din viaţă pe 7 ianuarie 1999, de ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Constantin Dracsin a vieţuit în lume 59 de ani, dar a lăsat în urmă o bogăţie artistică de excepţie. A fost poet, grafician, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Artiştilor Plastici Amatori din Bucuresti.

A publicat în timpul vieţii opt volume (primul în 1981), numeroase grupaje de poeme în reviste literare ("Cronica", "Ateneu", Luceafărul", România literară"), iar desenele sale au fost expuse pe diverse simeze şi au ajuns în variate colecţii particulare.

Din copilărie nu şi-a mai folosit mâinile, scriind şi desenând cu dinţii, până la sfârşitul vieţii. O luptă căreia Constantin Dracsin i-a dat un sens, devenind unul dintre cei mai apreciaţi poeţi, dar şi un foarte bun grafician. A avut numeroase expoziţii personale în Botoşani (1985, 1987, 1988, 1989, 1992, 1999), Iaşi (1988), Bucureşti (1991), Essen, Germania (1991) şi Olanda (1993). Este prezent în colecţii particulare din ţară şi străinătate. A realizat 146 de lucrări de grafică.

O impresionantă colecție de lucrări ce poartă semnătura lui Constantin Dracsin se află astăzi în incinta Complexului Muzeal Botoșani, entitate culturală înființată de Gheorghe Iavorenciuc.
 

Zbuciumul jugului

Totdeauna am preferat mai întâi
joaca, -
după aceea moartea.
Odată chiar murisem
nejucat; -
ca să mă întorc nejucat
la oile mele.
Se spune că hârtia fiecăruia
este scrisă,
de la cap la coadă,
din începuturi;
jugul mă ține
după ce-l duc
prin zi și noapte
zbuciumat.

Hai,
priviți-mă unde mă doare;
de jocul meu să-și bată joc
numai
cuvântul, mama,
și tot ce iese în ei,
frumos!