- Gheronda, mă mâhnesc atunci când maicile îmi fac o observaţie.

- Ai mândrie, de aceea te mâhneşti. Mândria o zdrobeşti cu ajutorul fratelui, atunci când îi dai dreptul să-ţi facă o observaţie şi accepţi iertarea lui. În felul acesta se curăţă sufletul. Deoarece cugetarea semeaţă cu anevoie o observă omul de unul singur, el trebuie să-i socotească pe ceilalţi ca pe doctorii lui şi să primească toate leacurile ce i le dau, ca să se izbăvească de ea. Toţi oamenii au în buzunarul lor leacuri pentru ceilalţi: cei buni sfătuiesc cu durere şi dragoste pe cel bolnav, cei răi îl mustră cu răutate şi patimă. Aceştia din urmă devin de multe ori chirurgi mai buni decât primii, fiindcă bagă bisturiul mai adânc.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, 2007)