Sfântul Talaleu (†284) a trăit în părţile Libanului, în timpul împăratului Numerian (283-284) şi, pe lângă învăţarea Sfintelor Scripturi, s-a deprins şi cu meşteşugul doctoricesc al vindecării bolilor, fiind de mult folos celor suferinzi şi neajutoraţi.

Avea multă milostivire faţă de săraci, pe care îi cerceta la casele lor şi îi vindeca de toate bolile fără a primi bani, ci mulţumindu-se ca în loc de plată să-i aducă pe oameni la credinţa creştină.

Pe când se afla în cetatea Anazarve din Cilicia, unde tămăduia pe cineva după cum era el obişnuit, a ieşit poruncă de la împăratul Numerian să fie omorâţi toţi creştinii pentru ca Numele lui Hristos să nu mai fie auzit. La auzul acestei porunci, Talaleu împreună cu mai mulţi creştini au fugit şi s-au ascuns în munţi, dar nu după foarte multă vreme sfântul a fost prins de păgâni şi dus în faţa dregătorului Tiberian.

Deoarece L-a mărturisit cu multă îndrăzneală pe Hristos-Domnul, l-au chinuit cumplit. Apoi, a fost dus în cetatea Egheia, unde dregătorul îl silea să se închine idolului Asclepie, pe care păgânii îl credeau vindecător de boli, dar sfântul L-a mărturisit pe Hristos ca Dumnezeu şi Doctor al tuturor. Pentru aceasta a fost aruncat în mare, dar a ieşit de acolo nevătămat, purtând veşmânt alb luminat, încât cei de faţă s-au înspăimântat.

Apoi, a fost dat fiarelor sălbatice, dar nici acestea nu i-au făcut nimic. În cele din urmă, tiranul a poruncit ca Sfântului Talaleu să i se taie capul. Şi aşa a trecut la Domnul Sfântul Mucenic Talaleu, în cetatea Egheia din Cilicia, primind de la Hristos cununa muceniciei. 

(Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie)