Sfântul Alexie (†411) a trăit pe vremea împăratului Honoriu (395-423), iar părinÅ£ii săi se numeau Eufimian ÅŸi Aglaida. Tatăl său, Eufimian, era mare dregător păgân, ce deÅ£inea multă avere, avea mii de slugi ÅŸi multe palate.
Mama sa, Aglaida, era o creÅŸtină credincioasă ÅŸi cu frica lui Dumnezeu. Cu cât înainta în vârstă, cu atât creÅŸtea ÅŸi în sufletul lui Alexie dorinÅ£a nemuririi ÅŸi a vieÅ£ii veÅŸnice. De multe ori se simÅ£ea răpit în altă lume, numai la gândul veÅŸnicei fericiri din Împărăţia cerurilor. Drept aceea, se înfrâna, purtând în taină pe trupul său o haină aspră de păr, scrie ziarullumina.ro.
Pentru a nu-ÅŸi supăra familia, a primit să se căsătorească, dar chiar în noaptea nunÅ£ii a fugit, în taină, îmbrăcat în haine sărăcăcioase, luând din ale sale, aur ÅŸi pietre scumpe din destul. Deci, a fugit Alexie la Edesa, unde a vieÅ£uit în nevoinÅ£e 17 ani. Fiind iubit de Dumnezeu, s-a făcut descoperire despre el ÅŸi un glas îl numea pe Alexie „omul lui Dumnezeu”.
După aceasta, sfântul s-a hotărât să trăiască lângă casa părinÅ£ilor săi, ca un necunoscut. Åži aici a vieÅ£uit în aspre nevoinÅ£e, batjocorit ÅŸi umilit de slugile tatălui său, vreme de 17 ani. Cu voia lui Dumnezeu i s-a descoperit lui Alexie mai dinainte ziua morÅ£ii sale ÅŸi atunci el ÅŸi-a scris toată viaÅ£a, păstrând scrisoarea la sânul lui.
Chiar în ziua sfârÅŸitului său a trecut pe acolo împăratul Honoriu, care a citit acea scrisoare. Åži toÅ£i s-au minunat aflând viaÅ£a înaltă a „omului lui Dumnezeu”.