Sfântul Ioan (†820) a ieșit de tânăr din lume şi iubind pe Hristos s-a dus la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a făcut monah, și împreună se nevoiau, plăcând lui Dumnezeu. Şi avea atâta sârguinţă spre tot lucrul bun, încât însuşi învăţătorul lui, Sfântul Grigorie, se bucura de el şi slăvea pe Domnul, scrie ziarullumina.ro.

Când rău-credinciosul împărat Leon Armeanul (814-820) a început prigonirea celor care se închinau la sfintele icoane, acest Cuvios Ioan a mers la Constantinopol împreună cu dascălul său Grigorie, și cu Iosif, un compozitor de cântări bisericeşti, și umblând prin cetate îi întăreau pe creștini să rămână statornici în credința lor în Mântuitorul Iisus Hristos.

CITEȘTE ȘI: "Patriarhul Teoctist pomenit în locurile natale, la 110 ani de la naștere!"

Asemenea, şi după prinderea Sfântului Iosif de către arabi, şi după mutarea la Domnul a Sfântului Grigorie, Cuviosul Ioan, rămânând în ­Constantinopol, se nevoia în ­os­tenelile cele obişnuite şi în mărturisirea dreptei credinţe, nu numai pentru mântuirea sa, ci şi pentru a celorlalţi, punându-şi viaţa în primejdie, ca un adevărat mărturisitor al credinţei creştine.

Din îndemnul inimii, Sfântul Ioan a mers la Sfintele Locuri să se închine, statornicindu-se o vreme în lavra Sfântului Hariton. La a­dânci bătrâneți s-a mutat la Domnul, iar Sfântul Iosif l-a îngropat alături de Sfântul Grigorie în noua biserică pe care o ridicase Sfântul Iosif în apropiere de Constantinopol.