Sfânta Irina a trăit pe vremea Sfântului Timotei, care era Episcop în Efes după martirizarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Ea era fiica unui mare dregător roman, Liciniu, şi, înainte de a fi botezată, numele ei era Penelope.

Pe când avea 6 ani, tatăl ei, dorind să o păzească de valul necurat al vieţii, a zidit pentru ea un turn împărţit în multe camere, rânduindu-i pe bătrâna Caria şi pe bătrânul Apelian ca să o înveţe carte. Şi a dus în acel turn şi 13 fecioare frumoase, iar pentru că era păgân a dus şi idolii cei de aur, ca să o păzească pe fiica sa, scrie ziarullumina.ro.

Acolo, a vieţuit Penelope mai mult de 6 ani. Apelian, fiind creştin, i-a vorbit fericitei despre credinţa creştină şi despre Evanghelia lui Hristos, şi înflăcărându-se ea de dorinţa de a deveni creştină a primit botezul de la Episcopul Timotei, care i-a schimbat numele în Irina. După aceasta, părinţii ei i-au spus că este timpul să îşi aleagă un soţ, dar Irina a spus: „Eu m-am făcut mireasa lui Hristos şi nu mai vreau alt mire”.

Atunci, tatăl ei a supus-o multor chinuri, dar, văzând marea ei credinţă, au crezut şi el, şi soţia sa în Hristos, părăsind dregătoria pe care o avea. Urmaşii lui Liciniu la dregătorie, Sedechie şi Sapor, au chinuit-o mult pe Sfânta Irina pentru credinţa sa, dar, scăpând ea, a plecat în cetatea Calinicon, unde L-a propovăduit pe Hristos-Domnul.

La Efes s-a întâlnit cu bătrânul ei dascăl Apelian şi tot acolo a adormit întru Domnul.