Sfânta Pelaghia era din Tarsul Ciliciei şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind fiica unor păgâni de neam bun.

Pelaghia era o fecioară foarte frumoasă, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu, şi însuşi fiul împăratului se logodise cu ea. Auzind sfânta de la creştini de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând în El şi astfel a primit cu râvnă şi bucurie, de la o slujnică de-a ei care era creştină, lumina cea nouă şi dătătoare de viaţă a Evangheliei lui Hristos.

Având ea un vis minunat despre un episcop ce boteza, s-a învoit de la mama sa să meargă să o vadă pe o doică a ei, dar fericita a plecat pe ascuns la episcopul creştinilor, care a botezat-o în numele Preasfintei Treimi. De atunci, stăruind în rugăciune şi în fapte bune, căuta să fie de folos fraţilor ei în credinţă, în acea vreme fiind prigoană împotriva Bisericii, scrie ziarullumina.ro.

După ce a primit botezul creştin, i-a trimis fiului împăratului veste că nu mai doreşte să-i fie soţie pentru că şi-a închinat întreaga viaţă Mirelui ceresc, pe care nu-L va părăsi niciodată. Auzind acestea, Diocleţian a poruncit ca Sfânta Pelaghia să fie adusă înaintea lui, şi neputând el să o întoarcă de la credinţa în Iisus Hristos, a poruncit să fie arsă într-o baie de bronz clocotită. Şi aşa, fericita şi-a dat sufletul ei curat în mâinile Domnului Hristos, în ziua de 4 mai.