Sfânta Tecla este cea dintâi muceniţă care a pătimit pentru credinÅ£a în Hristos. S-a născut în Iconia ÅŸi a fost ucenica Sfântului Apostol Pavel. Pe la anul 45, când marele Apostol predica Evanghelia în Iconia, Sfânta Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor, a îmbrăţiÅŸat creÅŸtinismul ÅŸi s-a hotărât să trăiască în feciorie, cu toate că era logodită cu un tânăr de neam bun, Tamir.

PărinÅ£ii ei, aflând de hotărârea pe care o luase, au bătut-o cumplit, iar Tamir a mers la dregătorul cetăţii ÅŸi i-a cerut să-l prindă pe Sfântul Apostol Pavel ÅŸi să-l întemniÅ£eze. Fiind în primejdie, Sfânta Tecla a plecat în Antiohia Pisidiei, unde era ÅŸi Apostolul Neamurilor, iar acolo, un tânăr desfrânat, Alexandru, văzând frumuseÅ£ea Teclei, a încercat prin daruri ÅŸi ademeniri să o tragă la păcat. Neizbutind, a pârât-o dregătorului cetăţii că este creÅŸtină, iar acela a aruncat-o la fiarele sălbatice, dar fiarele nimic nu i-au făcut.

CITEȘTE ȘI: "Mesajul Sindicatului Europol la plecarea lui Alexandru: La doar 25 de ani, părinții..."

 

Văzând acestea, poporul a strigat ca fericita să fie eliberată din legături ÅŸi din temniţă. Deci, propovăduind în multe locuri ÅŸi făcând multe minuni, Sfânta Tecla ÅŸi-a încredinÅ£at sufletul în mâinile Domnului la vârsta de 90 de ani.

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneÅŸte ÅŸi pe Sfântul Cuvios Siluan ­Athonitul. S-a născut în anul 1866 într-o familie modestă de țărani ruÈ™i, iar la botez a primit numele de Simeon. Încă de mic voia să Îl slujească pe Hristos, iar la vârsta de 19 ani a dorit să se facă monah, dar tatăl său nu l-a lăsat, ci i-a zis să-ÅŸi facă mai întâi stagiul militar.

Tânărul Simeon, puternic la trup È™i chipeÈ™, începe să ducă o viață asemenea celorlalÈ›i tineri de vârsta lui; o viață departe de sfinÈ›enia fiorului divin care îl cercetase. Având o excepÅ£ională forță fizică, trece prin multe ispite ale tinereÈ›ii.

Într-o zi, loveÈ™te pe un tânăr din sat atât de puternic, încât acesta de-abia rămâne în viață, însă, nu după mult timp este trezit dintr-un coÈ™mar de glasul blând al Maicii Domnului ÅŸi astfel reînvie în sufletul său chemarea spre monahism. Încă de la începutul căii sale călugăreÅŸti a primit harul lui Dumnezeu ÅŸi bucuria isihaÅŸtilor care permanent se roagă cu Rugăciunea lui Iisus.