Sfinții Casian (†435) și Gherman (†405-415) s-au născut din părinți străromâni în părțile Casimcei din nordul Dobrogei, care se numea Sciţia Mică. Din dragoste pentru Hristos au îmbrățișat viața monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea. Au mers apoi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit în anul 385 în căutare de modele de sfințenie.
Astfel, au vizitat patria anahoreților, Egiptul. Pe la anul 400 au mers la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit preot pe Sfântul Gherman, iar pe Sfântul Casian, diacon.
Ziarul Lumina scrie că, în anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, au dus la Roma, Papei Inochentie, o scrisoare a clerului și credincioșilor din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Hrisostom. Sfântul Gherman a trecut la Domnul între anii 405 și 415, pe când era la Roma, iar Sfântul Casian în anul 435.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomenește și pe Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul, cel care a pătimit împreună cu Sfântul Procopie. Sfântul Vasile Mărturisitorul a viețuit pe vremea împăratului Leon Isaurul. Pornindu-se o aprigă luptă împotriva sfintelor icoane, el a stat dârz, apărând dreapta credință ortodoxă.
Pentru aceasta a fost prins și chinuit, apoi a fost aruncat în temniță. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Procopie, împreună cu care a propovăduit și mai mult adevărul despre cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Vasile a fost strujit ca și Sfântul Procopie cu unghii ascuțite din fier și a stat mult timp legat în lanțuri.
Când a murit Leon împăratul, atunci a fost eliberat şi Sfântul Vasile din închisoare, împreună cu mai mulţi creştini. El s-a dus în mănăstirea sa, unde a petrecut în post şi rugăciune. După mulţi ani şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.