Sfânta Evdochia era samarineancă, din cetatea Heliopolis din Fenicia, născută în vremea împăratului Traian (98-117), din părinți necredincioși și închinători la idoli. Fiind ea foarte frumoasă, își petrecea viața în desfrânare, strângând multe avuții, încât i se dusese vestea și în alte țări.
Ziarul Lumina scrie că a crezut în Hristos mai târziu, prin lucrarea unui pustnic Gherman, care, luându-și sălaș lângă locuința Evdochiei, se ruga neîncetat, astfel încât se întâmpla ca din odaia lui să se audă frumoasele cântări, citiri și rugăciuni ziditoare de suflet.
Și s-a cutremurat sufletul Evdochiei, mai ales atunci când a auzit cuvintele Vai vouă bogaților! (Luca 6, 24). Drept aceea, luminându-se la cuget, a luat hotărârea de a-și schimba modul de a viețui și de a fi, rugându-l pe Sfântul Gherman s-o învețe calea mântuirii. Și așa, învățând Evdochia dreapta credință de la Sfântul Gherman, a primit Sfântul Botez în numele Preasfintei Treimi de la Episcopul Teodot, apoi și-a dăruit toată averea săracilor.
Aflându-se în popor că a devenit creștină, a fost prinsă și supusă la chinuri de dregătorul din Heliopolis, Diogen. În timpul dregătorului Vichentie, Sfintei Evdochia i s-a tăiat capul, primind astfel fericita cununa muceniciei.
Tot astăzi facem pomenirea Sfintei Domnina cea din Cir (secolul 5 d.Hr.). Aceasta s-a născut din părinți binecredincioşi și bogați. Din tinerețe s-a dăruit lui Dumnezeu și viețuia în pustnicie, în rugăciune și multe osteneli. Făcându-și o colibă lângă grădina mamei sale, vieţuia acolo cu lacrimi neîncetate. Nu mânca altceva decât linte înmuiată în apă. Sfânta Domnina şi-a învelit tot trupul cu o broboadă, inclusiv faţa sa, astfel încât n-a văzut faţa cuiva, nici altul faţa ei. Vorbea încet, cu meşteşug, dând sfaturi înţelepte celor care o întrebau spre folos. Astfel vieţuind, şi-a dat sufletul curat în mâinile Domnului.