Sfântul Simeon (†592) s-a născut în Antiohia Siriei ÅŸi a trăit pe vremea împăratului Iustinian (527-565). Încă de la ÅŸase ani, după ce tatăl său a murit în timpul unui cutremur, a mers cu binecuvântarea mamei lui, Sfânta Marta, în Seleucia, ca ucenic al unui pustnic virtuos, Ioan de la muntele Pilasa. Acolo, a învăţat ce este viaÅ£a călugărească, deprinzându-se cu greutăţile cele de zi cu zi, dar ÅŸi cu răbdarea.
Adesea, Simeon avea dumnezeieÅŸti arătări, care-l chemau să îndeplinească faptele cele bune ÅŸi plăcute lui Dumnezeu, iar de cele rele să se depărteze. Drept aceea, fericitul Simeon urma întru toate sfaturile părintelui său, priveghea necontenit ÅŸi stăruia în rugăciune ÅŸi post neîntrerupt. Era atât de blând ÅŸi de curat la suflet, încât ÅŸi animalele sălbatice veneau la el fără a se teme, urmându-l asemenea unor mieluÅŸei. Pentru viaÅ£a sa sfântă Dumnezeu l-a învrednicit cu harul vindecărilor bolilor.
Deoarece nu se mai putea odihni din cauză că era prea solicitat de poporul care venea la el să ceară sfaturi ÅŸi să se vindece de boli, a primit poruncă să meargă la Muntele Minunat, într-un loc pustiu. Acolo, a ridicat o mănăstire cu ajutorul celor vindecaÅ£i de el, apoi, fiind hirotonit preot, după Sfânta Liturghie primea de la un înger pâine cerească, din care gustând de trei ori, nu mai avea nevoie de nici o altă hrană pământească. În anul 526, Simeon, dorind să-ÅŸi potolească toate pornirile trupului, a ales să se urce în vârful unui stâlp, unde a stat sub cerul liber ÅŸi iarna, ÅŸi vara, timp de 66 de ani, neputând să doarmă, ci doar aÅ£ipind puÅ£in ÅŸi rugându-se neîncetat. Sfântul Simeon a trecut la Domnul la vârsta de 85 de ani. MoaÅŸtele sale au fost aduse mai târziu în Imperiul Bizantin, iar astăzi, cinstitul său cap se află la Mănăstirea NeamÅ£.