Pentru că avea o fire rea ÅŸi pentru viaÅ£a sa tâlhărească, dregătorul său l-a eliberat pentru că se temea de el. Deci, plecând Moise, s-a însoÅ£it cu tâlharii ÅŸi văzându-l aceia puternic la trup ÅŸi aspru la obicei, l-au pus vătaf peste ei. Odată, Moise a dorit să se răzbune pe un cioban care-l împiedicase să facă o nelegiuire.
Dar, negăsindu-l, i-a omorât patru berbeci graÅŸi ale căror piei le-a vândut pe vin. Mai apoi, trecând printr-o mare primejdie, Moise s-a pocăit, devenind călugăr iscusit, trăind în post ÅŸi în aspre nevoinÅ£e, aducându-i la Hristos chiar ÅŸi pe unii tâlhari care au vrut să-l prade. Căci, ÅŸezând în chilia sa, au nimerit la el niÅŸte hoÅ£i, neÅŸtiind că el este Moise.
Åži legându-i el cu o funie, i-a pus pe umeri ca pe un sac de paie ÅŸi i-a dus în faÅ£a obÅŸtii ÅŸi a zis către fraÅ£i: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac dreptate, iar aceÅŸtia au venit asupra mea să-mi facă rău, ce porunciÅ£i să fac cu ei?” Åži au poruncit părinÅ£ii să-i dezlege ÅŸi să-i lase liberi. Iar ei, dacă au cunoscut că el este Moise ÅŸi văzând atâta bunătate la el, s-au mărturisit înaintea lui Dumnezeu, s-au lepădat de lume ÅŸi au devenit călugări iscusiÅ£i. Cel care oarecând fusese tâlhar s-a învrednicit chiar de darul preoÅ£iei. Pe când avea 75 de ani au năvălit saracinii în mănăstirea în care vieÅ£uia ÅŸi împreună cu încă ÅŸase monahi a fost ucis, primind astfel cununa muceniciei din mâinile lui Hristos.
Astfel a fost sfârÅŸitul Cuviosului părintelui nostru Moise Etiopianul, care din tâlhar s-a făcut monah ÅŸi cu desăvârÅŸire, plăcut lui Dumnezeu s-a făcut prin adevărată pocăinţă.