Înainte de a fi chemat de Hristos-Domnul să-I fie ucenic, Matei fusese vameş în Capernaum, lângă lacul Galileei şi se numea Levi. Vameşii erau dispreţuiţi de evrei, pentru că strângeau biruri şi le aminteau conaţionalilor că sunt sub stăpânire romană. A accepta să fii vameş însemna în mentalitatea evreilor o trădare, dar şi o stare de păcătoşenie, căci vameşii erau socotiţi cei din urmă păcătoşi ai neamului. Însă, din acest vameş care se numea Matei, Mântuitorul Hristos şi-a făcut un dumnezeiesc Apostol care cel dintâi a scris ca martor de aproape o istorie a vieţii şi faptelor Învăţătorului său. Sfântul Apostol Matei a scris Evanghelia sa în două limbi, prin anii 62-63, întâi în evreieşte, adică în limba aramaică pe care a vorbit-o şi Iisus, şi în greceşte, limba vorbită atunci în întreg Imperiul Roman.
Eusebiu şi Sfântul Epifanie ne spun că, după Înălţarea la cer a Mântuitorului Hristos şi după ziua Cincizecimii, Sfântul Apostol Matei, primind puterea Sfântului Duh, a scris Evanghelia sa, la rugămintea iudeilor veniţi la credinţă. Sfântul Apostol Bartolomeu a dus această Evanghelie și a lăsat-o în India.
Sfântul Apostol Matei s-a îndreptat și spre alte locuri ale Răsăritului, străduindu-se să aprindă credința în Hristos printre perși, etiopieni și nubieni, smulgându-i din întunericul necredinţei şi aducându-i pe calea cea adevărată a vieţii şi a mântuirii. Tradiţia Bisericii ne spune că Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei a primit moarte martirică în Etiopia, fiind ars pe rug de necredincioşi.