La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, deoarece se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi profesori din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Liov. De asemenea, a studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, deprinzându-se cu interpretarea textelor sfinte în limba română. Totodată, a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. S-a călugărit la Mănăstirea Probota în anul 1649, primind numele Dosoftei. Pentru că era un mare cărturar şi pentru virtuţile sale, a fost hirotonit arhiereu în anul 1658, când devine Episcop de Huşi. După un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales Mitropolit al Moldovei. Primele cărţi tipărite de el au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Sfântul Ierarh Dosoftei a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din anul 1688. În 1673 a plecat în Polonia, din cauza domnitorului şi pentru convingerile sale antiotomane.

În 1674 a fost pus în locul său, pe scaunul de la Iaşi, Teodosie, Episcopul de Roman. Un an mai târziu, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie va cunoaşte moarte martirică. A mai tipărit noi cărţi în limba română: Psaltirea de-nţăles (1680), Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Molitvănic de-nţăles (1681) ş.a. A fost luat ostatic în 1686 de polonezi, trăind ultimii ani ai vieţii departe de ţara sa.

Cu toate că s-au făcut presiuni foarte mari asupra lui, Sfântul Ierarh Dosoftei nu a trecut la uniaţie, ci a rămas ortodox până la moartea sa, la 13 decembrie 1693.