În acel timp, printre oamenii care aveau ascultări la curtea împăratului se aflau în taină şi creştini. Dintre sfinţii pomeniţi astăzi, apropiaţi ai împăratului erau Achindin, Pigasie şi Anempodist, oameni de frunte şi tari în credinţă. Deci, au fost pârâţi aceştia trei că sunt creştini şi că pe mulţi alţii îi aduc la credinţa în Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta, pe când sfinţii se aflau în rugăciune, păgânii i-au prins şi, legându-i cu funii, i-au dus îna­intea lui Sapor.

Mărturisind cu mult curaj că sunt creştini, au fost bătuţi cu toiege ghimpoase, apoi au fost spânzuraţi şi arşi pe coaste cu făclii aprinse, după care au fost întinşi pe paturi de fier arse în foc. Dar sfinţii au rămas, prin harul lui Dumnezeu, nevătămaţi şi prin rugăciune au dărâmat un idol de seamă al perşilor. Atunci, au fost băgaţi în găleţi cu smoală şi cu plumb topit, apoi au fost aruncaţi în mare. Şi din toate acestea scăpând nevătămaţi, sfinţii au adus la credinţă şi pe alţi curteni de seamă, ca Aftonie şi Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Ei, slăvind pe Dumnezeu, li s-au tăiat capetele, împreună cu alţi 7000, în frunte cu însăşi mama regelui. Achindin, Pigasie şi Anempodist, fiind aruncaţi într-o groapă cu fiare sălbatice, după mai multe zile au fost scoşi întregi de acolo, căci fiarele nu s-au atins de ei.

Văzând păgânii că în nici un fel nu îi pot întoarce de la credinţa lor, i-au închis într-un cuptor ars în foc şi astfel fericiţii au primit cununa mucenicilor din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.