Sfântul Mucenic Conon a trăit pe vremea SfinÅ£ilor Apostoli ÅŸi era din satul Vidania, din Å£ara numită Isa­u­ria. Era fiul unui bărbat păgân care se numea Nestor, iar mama sa se numea Nadia. Înainte de a veni el la credinÅ£a creÅŸtină, părinÅ£ii săi l-au însurat cu o fecioară, Ana, dar Conon s-a învoit cu ea să trăiască în curăţie.

Primind Botezul în numele Preasfintei Treimi, la îndemnul Arhanghelului Mihail, atât ÅŸi-a umplut sufletul de sfintele învăţături, încât i-a înduplecat pe soÅ£ia ÅŸi pe părinÅ£ii săi să se boteze. Conon ducea o viaţă smerită de rugăciune, muncă ÅŸi înfrânare, propovăduind fără încetare cuvântul lui Dumnezeu, iar pentru aceas­ta a fost binecuvântat cu darul facerii de minuni. Vrând oarecând poporul să aducă jertfă unui idol, Co­non l-a făcut pe demonul care era ascuns în chipul acela idolesc de piatră să mărturisească singur că nu el este Dumnezeu.

CITEȘTE ȘI: "Funcționează, ai curaj să încerci?"

 

Poporul, auzind acestea, a strigat: „Unul singur este Dum­nezeu, Cel al lui Conon”, ÅŸi cu toÅ£ii s-au botezat în numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh. Pornindu-se prigoană împotriva creÅŸtinilor din porunca lui DomiÅ£ian (51-96), a fost prins ÅŸi Sfântul Conon de dregătorul Magnus. A fost supus la multe chinuri pentru credinÅ£a sa în Hristos-Domnul, fiind bătut ÅŸi schin­giuit de moarte.

Aflând poporul unele ca acestea, a alergat să îl elibereze, iar pe Magnus l-au alungat. După ce l-au eliberat, i-au legat rănile, apoi l-au dus la casa lui, unde a mai trăit doi ani. Åži aÅŸa vieÅ£uind, cu pace s-a mutat la cereÅŸtile lăcaÅŸuri.