Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi, fiind pârâţi de unii păgâni că sunt creştini, au fost prinşi pe când se aflau în cetatea Pompeiopole şi duşi la judecată înaintea dregătorului Flavian. Tarah era bătrân, roman cu neamul şi avea slujba de ostaş. Prov era din Tracia, iar Andronic era din Efes. Pentru credinţa lor au fost cumplit chinuiţi, tăvăliţi prin cărbuni aprinşi, spânzuraţi cu capul în jos şi împunşi cu ţepuşe înroşite în foc. Zadarnice s-au dovedit însă toate aceste suplicii, căci sfinţii au rămas neclintiţi în credinţa lor.

Apoi, au fost aruncaţi la fiarele sălbatice, dar acelea nimic rău nu le-au făcut. Pentru aceasta au fost tăiaţi în bucăţi cu sabia şi aşa şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Cosma, făcătorul de cântări, Episcopul Maiumei (†787). Rămânând orfan de tânăr, a fost luat de tatăl Sfântului Ioan Damaschin şi crescut de acesta. Pentru că era înstărit, a luat în casa sa un dascăl învăţat şi înţelept pe care-l chema tot Cosma.

Şi i-a dat aceluia în seamă pe fiul său Ioan şi pe fiul său cel de suflet, Cosma, să-i înveţe meşteşugul cărţilor. Crescând, Ioan şi Cosma au plecat din casa părintelui lor şi au mers la Mănăstirea Sfântul Sava şi s-au făcut monahi. Deci, a ajuns Cosma Episcop al Maiumei strălucind ca o stea a cerului. A luptat împotriva iconoclaştilor şi după o viaţă curată a trecut în pace la Domnul.