Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese cu darul lui Dumnezeu, după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor. Pentru toate acestea, el nu lua plată, ci binevestea credinţa creştină, propovăduind Evanghelia lui Iisus Hristos pretutindeni. Stârnindu-se prigoană împotriva creştinilor, a fost pârât şi Sfântul Chir la dregătorul cetăţii că învaţă pe mulţi credinţa cea nouă. De aceea, sfântul a plecat din Egipt în Arabia, intrând în viaţa pustnicească. În vremea aceea s-a întâmplat să se afle la Ierusalim un dreptcredincios, anume Ioan, care, lăsând toate, chiar şi dregătoria sa, voia să devină creştin. Acesta, auzind de minunile lui Chir, l-a căutat şi găsindu-l a devenit ucenicul său, şi-l însoţea şi-l ajuta pe sfântul în apostoleasca lui lucrare. Astfel, împreună cutreierau cetăţile şi satele, învăţând cuvântul lui Dumnezeu şi vindecând toată boala. Atunci, o femeie creştină, Atanasia, a fost prinsă de păgâni, împreună cu cele trei fiice ale sale, Teodota, Teoctista şi Eudoxia. Deci, Chir şi Ioan, temându-se ca nu cumva cele patru femei creştine să se lepede de Hristos, au mers la ele în temniţă şi le îmbărbătau şi le îndemnau să stea tari în faţa chinurilor, mărturisind pe Hristos. Aflând dregătorul cetăţii că cei doi Îl mărturisesc cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, i-au supus la multe şi cumplite chinuri. Şi nevrând nicidecum să aducă jertfe zeilor, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor capetele. Se face pomenirea mutării lor la Domnul în fiecare an, la 31 ianuarie.
