Împăraţii Diocleţian (284-305) şi Galeriu (305-311) au pornit mare persecuţie împotriva creştinilor, care erau cumplit chinuiţi şi scoşi din armata romnă. La Durostorum, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecată ostaşul creştin Iuliu, în faţa dregătorului Maxim, căruia i s-a spus că nu vrea să aducă jertfe zeilor. Pentru aceasta, Maxim l-a îndemnat să nu asculte de un om răstignit şi mort, Iisus Hristos, ci de împăraţii care trăiesc. Însă, Iuliu a mărturisit că Hristos-Domnul a murit şi a înviat pentru păcatele noastre, dăruindu-ne viaţa veşnică. Văzând credinţa neclintită în Mântuitorul Iisus Hristos, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Şi pe când îl duceau la locul de osândă, un oarecare Isihie, care era ostaş creştin şi era şi el închis, l-a încurajat pe Iuliu şi l-a încredinţat că îl va urma în mucenicie. Deci, primind Sfântul Iuliu ştergarul, s-a legat la ochi şi în timp ce se ruga fierbinte către Dumnezeu, i-a fost tăiat capul, dându-şi astfel sufletul în mâinile Domnului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ioan Rusul. S-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul secolului al 17-lea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc, eparh în Procopie din Asia Mică. Pentru viaţa curată a lui Ioan, Dumnezeu a dat mult belşug şi bogăţie stăpânului turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa şi propovăduia tuturor despre virtuţile slugii sale. Astăzi, moaştele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraş Procopie. Acolo s-a ridicat o biserică, a cărei construcţie s-a terminat în anul 1951 şi care adăposteşte astăzi sfintele moaşte, ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului nesecat râu de tămăduiri şi alinări ale suferinţelor celor trupeşti şi sufleteşti.