Sfânta Marina (†270) a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama ei, Marina a fost încredinţată unei slujnice, în afara cetăţii, iar pe când avea 12 ani a auzit de Hristos. Din acel moment, cuprinsă fiind de un fior sfânt, dorea să înveţe şi ea învăţăturile creştine şi să vieţuiască după poruncile evanghelice. Şi a fost îndrumată pe calea credinţei adevărate de unii creştini din satul unde locuia. Pe când avea 15 ani a fost pârâtă dregătorului cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor, iar acesta, trimiţând ostaşi să o prindă, a închis-o în temniţă. Mai apoi, a chemat-o la judecată şi minunându-se de frumuseţea ei şi fiind aprins de poftă trupească, dorea ca Marina să-i devină soţie. Însă ea nu a voit acest lucru, ci L-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul domnilor şi Judecătorul lumii. Pentru aceasta, Marina a fost cumplit bătută cu toiege, apoi a fost legată de un stâlp, iar păgânii i-au strujit tot trupul cu unelte ascuţite. Şi a pătimit fecioara Marina multe feluri de cazne, atât în temniţă, cât şi după ce a fost scoasă la a doua cercetare. După aceasta a fost arsă cu făclii aprinse, dar ea a rămas tare în credinţa sa, încât mulţi păgâni au crezut în Hristos Iisus Mântuitorul. În cele din urmă, dregătorul i-a tăiat capul şi aşa Sfânta Marina a primit cununa muceniciei din mâinile Domnului Hristos. În iconografia ortodoxă, Sfânta Marina este reprezentată ţinând într-o mână un ciocan, iar în cealaltă mână un diavol prins de coarne. Se spune că pe când era întemniţată, un diavol a venit noaptea la ea ca să o înspăimânte, dar viteaza muceniţă a pus mâna pe un ciocan şi l-a bătut până în zorii zilei. O mână a sfintei se află la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, iar cea mai mare parte a moaştelor sale se află la mănăstirea închinată ei, situată pe vârful muntelul Langa din Albania, lângă lacul Ohrid.