AceÅŸti SfinÅ£i Mucenici au trăit în vremea împăratului Maximin Tracul (235-238) ÅŸi pentru că în Alexandria existau neînÅ£elegeri între oameni, împăratul l-a trimis pe fericitul Mina, atenian de neam, să le rezolve, de vreme ce era un om înÅ£elept. Acesta nu numai că i-a lămurit pe alexandrini asupra lucrurilor care-i tulburau, dar i-a ÅŸi îmbărbătat pe aceia să Å£ină ÅŸi mai mult la credinÅ£a lor creÅŸtină ÅŸi a tămăduit mulÅ£i bolnavi. Auzind acestea, Maximin l-a trimis pe Ermoghen prefectul să-l înduplece pe Sfântul Mina să se lepede de Hristos ÅŸi, pentru că nu a reuÅŸit aceasta, l-a supus la mari chinuri. Impresionat fiind Ermoghen de răbdarea în chinuri a fericitului Mina, a trecut ÅŸi el la creÅŸtinism, a fost botezat de Sfântul Mina, apoi un sobor de episcopi l-a hirotonit arhiereu. Aflând împăratul despre aceasta, i-a supus pe amândoi la cumplite chinuri, pe care sfinÅ£ii le-au îndurat cu puterea lui Dumnezeu. Atunci, Sfântul Evgraf, notarul Sfântului Mina, a mărturisit ÅŸi el cu îndrăzneală pe Hristos ÅŸi pentru aceasta a fost ucis cu sabia de către împărat. Odată cu el au primit mucenicia ÅŸi SfinÅ£ii Mina ÅŸi Ermoghen, ei fiind uciÅŸi cu cuÅ£itele de slujitorii împăratului. Sfintele lor moaÅŸte au fost ridicate ÅŸi duse în Constantinopol, unde au săvârÅŸit cu puterea Domnului nenumărate minuni. DeÅŸi împăratul i-a pus într-un sicriu de fier ÅŸi i-a aruncat în mare, sicriul a plutit până în Vizantia, unde Sfântul Mina spusese că vrea să fie înmormântat. Trupurile lor au fost găsite de către Episcopul Constantinopolului, prin vedenie dumnezeiască. Iar împăratul Maximin, ajuns fiind de pedeapsă, ÅŸi-a pierdut vederea, apoi a fost bătut de mâini nevăzute, până a murit.
