Publicul numeros a ascultat, preț de mai bine de o oră, compoziții originale, pianistul completând muzica și cu scurte mărturisiri care au însoțit auditoriul în călătoria muzicală.
Seara a fost deschisă cu ”Baladă pentru Adeline”, celebra lucrare a lui Richard Clayderman, Bogdan Ota dezvăluind că, în copilărie, atunci când tatăl său visa să își vadă fiul medic, în casă exista o singură casetă care se asculta la un casetofon foarte mic: era muzica lui Clayderman. ”Atunci am crezut că acela este cel mai bun pianist din lume!”
Recitalul a continuat cu o trilogie din creația proprie: ”Letters to myself” (”Scrisori către mine”). Publicul a trăit emoția cu fiecare clapă de pian, Bogdan Ota reușind adevărate povești sonore de o impresionantă vivacitate artistică. ”Story of my life” a fost îndelung aplaudată, lucrarea oferind adevărate momente de virtuozitate artistică.
O călătorie muzicală din care nu a lipsit tristețea, Bogdan Ota interpretând în fața publicului lucrarea ”Mourning” (Jale), dar nici tandrețea (”Cântec de leagăn”). Iar din suferința ”părinților care din nefericire au supraviețuit copiilor lor” s-a născut compoziția ”Când îngerii mor”. Bogdan Ota a interpretat sâmbătă seara și piesa care l-a consacrat, ”Harald’s Dream”.
Muzica lui Bogdan Ota nu este nici trufașă, nici triumfătoare în înțelesul profund al cuvintelor. Dar produce în inima ascultătorului stări și sentimente menite să îl transpună în universul muzicii. Fie că ascultăm ”Story of my life”, fie că tresărim la ”Letters to myself” sau ne simțim copleșiți la ”Când îngerii mor”, Bogdan Ota știe să îmbine în propriile compoziții sfâșierile sufletești cu ritmul ingenuu și jovial, oferind publicului și tristețea romantică, dar și plenitudinea și victoria spiritului. Virtuozitate, accente îndrăznețe în fraze muzicale ce poartă auditoriul către piscuri care, deși trecute prin prisma propriilor sentimente, sunt accesibile publicului.
Bogdan Ota este o ”voce” incontestabilă a muzicii românești. Un compozitor care vine nu doar cu o știință temeinică a portativului, ci și cu o doză semnificativă de emoție intelectuală și umană pe care publicul o percepe și o apreciază, dovadă aplauzele prelungi care urmează după fiecare lucrare.
Imediat după încheierea recitalului din Sala Eminescu, Bogdan Ota a oferit publicației Știri.Botoșani.Ro câteva impresii despre seara în care, nu fără emoție, pianistul și-a onorat publicul în orașul în care s-a născut și în care, de ceva timp, a ales să trăiască.
”Suferința celorlalți mă apasă foarte, foarte mult”
-Publicul vă cunoaște în special ca pianist, însă în această seară ați interpretat, cu o singură excepție, creații proprii. O parte dintre ele compuse în ultimii ani, de când v-ați întors la Botoșani. Cum creează marii artiști în micile orașe?
-Compozitorul creează în toată lumea. Dar într-un oraș mic este mult mai bine decât în unul mare. Este mai puțin zgomot. Și când este zgomot în jurul nostru noi nu ne mai auzim pe noi. Auzim doar sirene, trafic, știri multe, reclame multe care ne bombardează. Și atunci ne îndepărtăm de la esență, de la noi înșine. Eu consider că e un avantaj să fii într-un oraș mai mic.
-Ați emoționat publicul atunci când ați oferit o compoziție în care făceați referire la părinții care își pierd copiii. Cum poate un artist să redea suferința pe care nu a trăit-o niciodată?
-Prin empatie! Și nu este întotdeauna o chestie fericită să fii empatic. Pentru că nu ești empatic doar cu bucuriile oamenilor, ci și cu suferințele lor. Suferința celorlalți mă apasă foarte, foarte mult și aceasta mă determină să scriu și pentru ei.
-Ce compozitori îl inspiră pe Bogdan Ota?
- Rachmaninov. Beethoven a fost preferatul meu, apoi Rachmaninov. Și compozitorii moderni, cei de la Hollywood, muzica de film mă inspiră foarte mult. Îmi place să scriu în acel stil. Dintre compozitorii români nu am unul preferat. De la Enescu încoace nu este unul foarte aproape de inima mea, deși îi ascult pe mulți.
”Nu există niciun fel de măști, niciun fel de straie pe mine”
-Cum se cântă acasă, cu publicul din Botoșani? În 2022 pe o scenă mare, de data aceasta într-un cadru intim?
-Au cerut foarte mulți un astfel de recital de pian solo, foarte mulți vor să asculte doar pianul și atunci am gândit acest concert, ”Între Alb și Negru”. Am ales, zic eu, cele mai reprezentative piese de pe toate albumele și le-am adus în fața oamenilor așa cum au fost ele create de la zero. Pentru că – am spus și în timpul recitalului – eu sunt pianist, creația pleacă de la o idee de pian, pe care apoi o îmbrac cu orchestră și cu efecte speciale. Pentru mine, să cânt un astfel de recital e ca și cum m-aș dezvălui cu totul prietenilor. Nu există niciun fel de măști, niciun fel de straie pe mine. Acesta sunt!
-Există și un risc în această asumare publică?
-Bineînțeles! Este un risc foarte mare! Pentru că eu sunt în situația în care prezint oamenilor și pianistul și compozitorul. Ambii avem erori, și în compoziție, și în pian, mai scăpăm greșeli în scriere, mai scăpăm greșeli în interpretare, depinde de moment, de cât suntem de obosiți, de un telefon care sună în sală. Se poate întâmpla orice!
-Ce urmează după ”Între Alb și Negru” de la Botoșani?
-Urmează trei concerte de Crăciun la Brașov, plus un alt recital la Filarmonica din Brașov. Apoi un concert în Caransebeș, tot în acest sfârșit de an.
