Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa Marta. Pe când avea vârsta de 5 ani, părinţii săi l-au dus într-o mănăstire, iar acolo a strălucit în viaţa monahală. Deoarece sporea tot mai mult în nevoinţe duhovniceşti, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul (†459) şi a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeieşti, s-a dus în Anaplu, care era în părţile Traciei, aproape de Bizanţ. Acolo, fericitul Daniil s-a închis într-un templu idolesc unde a îndurat multe ispite de la diavoli. După această experienţă, sfântul s-a suit pe un stâlp, unde a stat timp îndelungat, dând dovadă de multă răbdare în asprele nevoinţe pustniceşti. A îndurat arşiţa verii şi frigul aprig al iernii, dar şi vânturile puternice. Cuviosul avea de la Dumnezeu nu numai puterea de a izgoni diavolii şi de a tămădui neputinţele, ci şi darul prorociei.

El, văzând mai înainte mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa ce avea să vină asupra cetăţii, a trimis veste Patriarhului Ghenadie şi împăratului Leon, sfătuindu-i să săvârşească rugăciune publică, de două ori pe săptămână, pentru ca Domnul să se milostivească faţă de ei. Dar ei n-au luat în seamă sfatul fericitului, de aceea au văzut cu fapta împlinirea prorociei lui, pentru păcatele lor.

Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, faptele sale bune şi minunate ajungând chiar şi la urechile împăraţilor: Leon cel Mare (457-474), Zenon (474-475; 476-491) şi Vasilisc, care au mers şi s-au închinat sfântului. Acesta le-a prorocit cele ce aveau să li se întâmple. Leon cel Mare, neavând fii şi dorind să aibă moştenitori, l-a rugat pe Cuviosul Daniil să mijlocească pentru el la Dumnezeu ca să câştige ceea ce doreşte. Deci, rugându-se lui Dumnezeu, a prorocit împăratului că anul viitor i se va naşte un fiu şi s-a împlinit acea prorocie a lui, iar împăratul s-a bucurat pentru naşterea fiului său şi era mulţumit de rugăciunile sfântului.

Străbătând vestea despre Sfântul Daniil, a venit la dânsul şi împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr. Ajutând Biserica lui Hristos, care era atacată de eretici, trăind o viaţă sfântă şi neprihănită, s-a mutat în pace la Domnul.