Ne mândrim cu trecutul, însă prezentul devine din ce în ce mai provocator! Din păcate, nu e de ajuns să trăim în ”județul geniilor”, numele marilor personalități implică și o minimă doză de responsabilitate, de implicare, de resurse de inteligență investite în a le promova.
Și pentru că tot pomenim de sintagma amintită mai sus, este momentul să spunem că ea este mult mai veche decât ne-am imagina. În anii 70-80 din secolul trecut, un comentator de la televiziunea națională numea, metaforic, județul Botoșani ”județul geniilor”, avându-i în vedere nu doar pe cei ”patru mari” care s-au ridicat de pe aceste meleaguri (Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian), ”ci o impresionantă galerie de personalități creatoare, galerie care sporește prestigiul culturii românești în atâtea domenii”, după cum consemna, în vreme, o monografie a Botoșanilor la care contribuiseră, printre alții, Corneliu Filip, Dumitru Ignat, Gheorghe Jaucă, Dumitru Lavric, Lucian Valea.
De la vorbă la faptă, însă, nu de puține ori se întinde un teritoriu arid, părăginos, neîngrijit, autosuficient. Cel puțin asta înțeleg mulți dintre cei care ajung pe aceste meleaguri, atrași de trecutul care se hrănește încă din propria faimă.
Botoșaniul are multe probleme, unele legate strict de civilizație, de la o infrastructură cultural-turistică la lipsa unor decente condiții, dacă ne referim la transportul în comun.
Însă există și un alt soi de abandon, de autosabotaj, de neglijență care, chiar dacă nu implică investiții financiare, dovedește mai degrabă nepăsare.
Promovăm la nivel instituțional obiective turistice, cum sunt, de pildă, cele ajunse în finala competiției Destinația Anului 2026. Vorbim despre Ansamblul Urban „Piața 1 decembrie 1918” - la categoria Nuclee Urbane, Cornișa Aquapark&Sports - la categoria Joacă și Adrenalină și Vorona - la categoria Sate de Poveste.
Scopul acestor campanii este acela de a atrage turiști în județul Botoșani. Fapt care implică mai mult decât a-i determina să aleagă aceste destinații.
Astăzi oferim un exemplu aparent insignifiant, însă el devine definitoriu pentru felul în care 1) ne respectăm valorile și 2) respectăm potențialii turiști.
Site-ul Consiliului Județean Botoșani este o ”poartă de intrare” pentru oricine își dorește să se informeze cu privire la ofertele turistice, economice, sociale ale județului.
Însă, dacă insistăm asupra unor informații cu potențial turistic, depistăm grave erori asupra cărora nu avem nevoie de analize demonstrative, ci de câteva ”capturi”.
Două dintre cele mai flagrante erori îi au drept ”eroi” pe Mihai Eminescu și pe Nicolae Iorga.
În cazul lui Mihai Eminescu, aflăm că poetul născut la Botoșani (nu se specifică acest lucru, având în vedere și confuzia încă destul de prezentă care dă drept loc de naștere Ipoteștiul!) a trăit între anii 1855-1889. Informații din care extragem informația că Mihai Eminescu s-a stins la 34 de ani, nu la 39. Bineînțeles, nici zilele de naștere sau moarte (date cu impact cultural major atât local, cât și național!) nu mai prezintă niciun interes.
O altă eroare apare în dreptul istoricului Nicolae Iorga. Chiar dacă aici avem parte de mai multă informație, aflăm de pe site-ul Consiliului Județean Botoșani că Nicolae Iorga s-a născut pe 17 ianuarie 1871 (nicidecum pe 5 iunie 1871, așa cum este consemnat în certificatul de naștere).
Data corectă - 5 iunie 1871, a fost folosită de însuși marele istoric în volumele I - III "O viață de om – așa cum a fost", apărute la Editura N. Stroilă din Vălenii de Munte, în anul 1934 - informație preluată de toate scrierile biografice și biobibliografice apărute ulterior. În Registrul stării civile pentru născuţi, de la Arhivele Naționale, se menţionează naşterea, la 5 iunie 1871, a istoricului Nicu N. Iorga, "fiu al domnului Nicu Iorga, de profesie avocat, şi al doamnei Zulnia, de 25 de ani, ambii domiciliaţi în Botoşani". Documentele sunt originale și au fost prezentate publicului în expoziții temporare ale Muzeului Județean Botoșani.
De neînțeles, pe de altă parte, este faptul că celebrul neurochirurg Leon Dănăilă, născut la Darabani pe 1 iulie 1933, beneficiază de un loc în galeria oamenilor de seamă, însă fără o altă informație în afara numelui, după cum se observă în imaginea de mai jos.
Chiar dacă, până la un punct, putem considera lăudabilă inițiativa Consiliului Județean de a menționa personalitățile județului (o galerie, totuși, superficială și aparent aleatorie), un demers insuficient nu face decât să creeze noi confuzii sau să le mențină pe cele deja existente. Însă, atunci când vorbim despre o instituție a statului, astfel de erori nu trebuie să existe.