Sfantul Haralambie este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 10 februarie. Numele sfantului este de origine greceasca, fiind compus din cuvintele "haris" (har) si "lampos" (lumina, stralucire), drept pentru care el ar putea sa insemne "stralucire a harului".
Sfantul Haralambie a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea imparatului Septimius Sever (193-211), ajungand vestit prin puterea credintei sale si prin ravna aratata in propovaduirea Evangheliei lui Hristos; pentru marturisirea neinfricata a dreptei credinte de catre sfant si pentru rabdarea chinurilor cu bucurie, multi pagani au venit la Hristos.
Sfantul Haralambie a fost randuit episcop in cetatea Magnezia, in Asia Mica, in vremea dregatorului Luchian. Acesta din urma, impins fiind de diavol asupra episcopului cu viata sfanta, l-a luat pe slujitorul lui Hristos si l-a aruncat in temnita, dupa care, l-a supus la nenumarate chinuri; cand sfantul a fost aruncat in temnita, el avea deja 113 ani.
Se spune ca, atunci cand dregatorul a pus mainile lui pe sfant, acestea au ramas lipite de el, cu nimic nemaiputand sa le dezlipeasca, afara de rugaciunea sfantului. Fiindu-i sfasiat trupul, sfantul dadea slava lui Dumnezeu, bucurandu-se ca patimea pentru El, iar celor care il munceau, le zicea: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos."
Sfantul Haralambie - Mucenicul Sfintit
Multi dintre cei care au fost martori la chinuirea sfantului au renuntat la slujirea idolilor si au marturisit ca si ei vor sa fie crestini. Cand dregatorul a auzit marturisirea acestora, el a poruncit ca toti sa fie adusi inaintea sa, iar, dupa amenintari lipsite de putere, el a dat porunca sa li se taie capetele, lucru implinit indata. Astfel, impreuna cu Sfantul Sfintit Muncenic Haralambie, s-au impartasit de vesnica bucurie si de cununile cele nevestejite multi alti crestini, ale caror nume nu s-au pastrat. Unii spun ca insusi dregatorul s-ar fi botezat, devenind crestin.
Auzind imparatul Septimius Sever despre cele petrecute cu episcopul din cetatea Magnesia, a poruncit ca acesta sa fie adus in cetatea Antiohia Pisidiei. Odata ajuns in cetate, Sfantul Haralambie a inceput iarasi sa fie muncit de pagani: l-au tras de barba, tarandu-l pe jos; i-au strapuns trupul cu fiare; l-au trecut prin foc si l-au jupuit, fara pic de mila. Din mila lui Dumnezeu insa, spre rusinarea celor cu mintea intunecata de diavol, trupul sfantului s-a tamaduit in chip minunat de toate cele patimite.
Dorind a vedea si alte minuni, imparatul nu l-a omorat indata pe Sfantul Haralambie, ci i-a adus inainte fel de fel de bolnavi si de posedati, cerandu-i sa-i vindece. Din mila fata de durerile acelora, sfantul i-a tamaduit indata. Astfel, dintre minunile savarsite de sfant, amintim numai vindecarea unui indracit, care patimea de mai bine de 35 de ani, si invierea unui tanar mort de curand. Intre cei care au participat la minunile savarsite de Sfantul Haralambie si care, mai apoi, s-au convertit la dreapta credinta crestina, s-a numarat si Galina, fata imparatului.
Dupa nenumarate chinuri varsate asupra trupului episcopului, de catre slujitorii imparatului, acesta din urma a poruncit ca sfantul sa fie aruncat in temnita si sa i se taie capul. Traditia crestina marturiseste ca, mai inainte de moarte, Sfantul Haralambie a vazut cerurile deschise si s-a rugat lui Dumnezeu ca locul unde vor ramane cinstitele lui Moaste sa nu sufere niciodata de foame si de boala. De asemenea, se marturiseste ca sfantul si-a dat duhul in mainile Mantuitorului mai inainte de taierea cinstitului sau cap.
Cinstitul cap al Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea Sfantul Stefan, aflata pe stancile de la Meteora, Grecia, iar mana cea stanga a sfantului se afla pastrata in Manastirea Mega Spileo, tot in Grecia. In tara noastra, particele din cinstitele sale Moaste se afla in urmatoarele locasuri de rugaciune: Manastirea Miclauseni (Iasi); Manastirea Rasca; Catedrala Episcopala din Galati; Biserica Sfantul Dumitru "Posta" (Bucuresti); Biserica Sfintii Arhangheli "Otelari" (Bucuresti); Biserica Sfantul Stelian "Lucaci" (Bucuresti). Sfantul Haralambie este cinstit ca sfant ocrotitor si de Biserica Sfantul Haralambie "Balaneanu", de Biserica Flamanda si de Biserica Sfantul Haralambie "Belu" (Bucuresti).
Sfantul Haralambie este cinstit mai ales ca tamaduitor de ciuma, pazitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate. In tara noastra, ajutorul Sfantului Haralambie a fost simtit mai ales in vremea "ciumei lui Caragea" (1813) si a foametei din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi (1795). Pentru acest lucru, sfantul este slavit si in Acatistul sau, unde gasim scris: "Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!" Ca izbavitor de ciuma, Sfantul Haralambie apare zugravit in mai multe icoane romanesti, el fiind reprezentat calcand peste un schelet uman cu coasa, chip al ciumei si al mortii.
In mediul rural, Sfantul Haralambie apare si ca un sfant care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele. Pentru aceasta, in anumite zone ale tarii, in ziua de 10 februarie, crestinii aduc la biserica hrana animalelor (cereale, malai, graunte si sare); dupa ce sunt binecuvantate de catre preot, satenii le dau, spre mancare, animalelor din gospodarie, pentru a fi ferite de boli si neputinte; ei pastreaza insa o parte din aceasta hrana binecuvantata, drept leac pentru alte eventuale boli ale animalelor.
In cantarea Acatistului, ne rugam Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, zicand: "O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari, ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile, ca un bun si de oameni iubitor. Caci, desi suntem nevrednici milostivirii tale, pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa, cunoscand bunatatea ta cea mare, pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta, intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit. De aceea, ne rugam tie, ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata, ca sa nu mai gresim. Asa, stralucite sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!"
Teodor Danalac
