„Fluturi de noapte” vorbește despre vârstă ca despre o formă de libertate și despre puterea artei de a suspenda timpul, invitând publicul să privească viața cu mai multă deschidere și lumină.
Marina Voica, îndrăgita artistă de muzică pop din România, este protagonista documentarului biografic realizat de regizorul Andrei Ștefan Răuțu. ”Fluturi de noapte” este un portret intim al artistei, camera surprinzând-o în momente de autenticitate, cu o estetică aparte și un stil narativ personal. Un periplu cinematografic în care regizorul a ales să filmeze el însuși, pentru a păstra intimitatea și apropierea de personaj.
„Încă de când am văzut-o prima oară pe Marina, la un casting pentru un film la care lucram ca asistent de regie, am fost intrigat de contrastul dintre fragilitatea exterioară și forța interioară”, povestește regizorul Andrei Ștefan Răuțu, în interviul acordat publicației Știri Botoșani.
Andrei Ștefan Răuțu - regizor, scenarist și producător - a deslușit tainele cinematografiei în cadrul New York Film Academy din Los Angeles (2011-2012). În 2013 a lansat primul scurtmetraj - „Ela, Panda și Madam”, selectat în prestigioase festivaluri de film internaționale. În 2016 a absolvit Regia de film la UNATC București, universitate unde, în 2024, a obținut diploma de master în scenaristică. Este autorul a 16 filme de scurtmetraj și documentar, proiecte ce au fost dezvoltate în România, Portugalia și China.
„Fluturi de noapte” este debutul în lungmetraj, un documentar în care personajul central este Marina Voica.
De ce Marina Voica?
-O întrebare care cu siguranță a fost rostită de multe ori în această perioadă, dar pe care nu o putem lăsa deoparte: Domnule Andrei Ștefan Răuțu, de ce Marina Voica? Să adăugăm și faptul că nu sunteți la prima colaborare cu marea artistă.
-Prima colaborare cu Marina Voica a fost pentru scurtmetrajul “Bucureștiul văzut de sus”. Deși părea foarte complicat să o transform pe vedeta Marina Voica în doamna Cornelia, intuiția mi-a spus să am încredere că schimbarea se va realiza și așa a fost. Am apelat la sensibilitatea Marinei și la capacitatea de a empatiza cu o femeie care este luată de fiică și nepot din casa ei și este dusă la căminul de bătrâni.
A înțeles că personajul nu este un star, ci mai degrabă un om simplu, care-și iubește casa și micile tabieturi și nu vrea ca altcineva să-i dicteze cum să-și trăiască viața, dar cu toate acestea, de dragul copiilor acceptă ideea de a încerca viața la cămin, însă drumul până acolo o face să resimtă din plin desprinderea de casă, iar de aici toate celelalte stări se amplifică, iar corpul ei somatizează. Încă de când am văzut-o prima oară pe Marina, la un casting pentru un film la care lucram ca asistent de regie, am fost intrigat de contrastul dintre fragilitatea exterioară și forța interioară.
-„Fluturi de noapte” este debutul regizoral în lungmetraj și aduce în cinematografe ”o poveste despre libertate, memorie și bucuria de a trăi cu tot sufletul”. Un documentar cu fior afectiv, dar deopotrivă o conversație vizuală între generații. Cum poate fi încadrat filmul în cinematografia actuală?
-“Fluturi de noapte” a reprezentat debutul în lungmetraj documentar. Filmul poate fi încadrat la filme “no budget” sau la documentare cu și despre artiști. Poate reprezenta un exemplu că poți filma un film documentar cu un minimum de resurse: un personaj, o cameră și un microfon.
-Cum ați caracteriza acum această experiență, după ce ați lucrat cu Marina Voica, și mai ales cum a evoluat relația pe parcursul filmărilor?
-A fost o experiență care m-a ținut activ pentru mai bine de trei ani și mi-a oferit satisfacția de a vedea un proiect dus la final. Relația noastră profesional-artistică continuă să existe, însă desigur că a câștigat mai mult teren relația de camaraderie.
”Nu e loc de scepticism decât dacă renunți să mai creezi”
-De multe ori, interacțiunea dintre cameră și personaj pare a fi o luptă a demascării, alteori o modalitate de a rotunji o poveste. Cum ați abordat filmările, ce tehnici ați folosit pentru a surprinde o personalitate atât de complexă, chiar spectaculoasă, ca cea a Marinei Voica? Au existat provocări de nedepășit?
-Am căutat intuitiv să fiu la o distanță armonioasă față de personaj, adică nici intruziv, nici prea departe, însă de multe ori personajul mă “împinge” mai departe de ea, dar nu din cauză că-i invadez spațiul personal, ci din motive cosmetico-estetice. Am lucrat ca “one man band” și asta înseamnă că a trebuit să manipulez camera de filmat, microfonul și să-mi păstrez capacitatea de a fi prezent și atent la personaj. Am ales cele mai simple căi de a filma și de a capta sunet, pentru că nu-mi permiteam să abandonez prea mult timp personajul, din motive tehnice.
-Cum este reflectată muzica românească în ”Fluturi de noapte”? Poate schimba acest film viziunea unui sceptic, să spunem, asupra acestei arte (muzica, în speță cea românească)?
-Experimentul este prezent în muzica românească, la fel și în celelalte arte. Nu e loc de scepticism decât dacă renunți să mai creezi. M-a interesat în mod special ideea de “remix”, de reciclare a unor opere deja existente și de reinterpretare a lor. De exemplu, reinterpretarea melodiei “Fluturi de noapte” există doar în film și este un cadou pentru spectatori. Marina Voica a fost invitată să înregistreze “Fluturi de noapte” alături de Andrei Dinescu și formația lui, Pc Harem. Spectatorii au ocazia unică de a asista la acest perfomance care are loc într-un studio-garaj colorat. În film, remix-ul audio se suprapune și cu reciclarea unei arhive cinematografice: o secvență alb-negru din primul rol interpretat de Marina Voica, în “Țărmul n-are sfârșit”, regizat de Mircea Săucan la începutul anilor ’60.
.jpg)
”Vârstnicii vor să fie reprezentați pe ecran de către personaje independente”
-”Fluturi de noapte” explorează legătura dintre memorie, fragilitate („Mi-a plăcut foarte mult fragilitatea ei”, spuneați atunci când ați văzut-o prima dată pe Marina Voica) și energia vitală a unui artist. Cum este el privit de un adolescent și cum este perceput de un senior, de pildă? Mai exact, care este publicul acestui film?
-În urma proiecțiilor de până acum am realizat că filmul reușește să aducă la un loc atât publicul senior, cât și pe cel adolescentin și asta e foarte important, mai ales dacă se reușește și crearea unui context de dialog între cele două generații. Mă interesează să înțeleg filtrele prin care poate fi văzută vârsta a treia. E clar că nu e doar alb sau negru. Sunt multe paradoxuri la mijloc. La sesiunile de Q and A am întâlnit seniori care își doresc să perceapă vârsta a treia drept cea mai frumoasă perioadă din viața lor, pentru că sunt liberi, nu mai au responsabilități față de nimeni și nu mai trebuie să lucreze. Subiectul e foarte complex, însă am observat că vârstnicii vor să fie reprezentați pe ecran de către personaje independente, care se bucură de viață și nu sunt copleșiți de suferințe, dar mai ales nu sunt o povară pentru copiii lor.
-Ce urmează după ”Fluturi de noapte”?
-Urmează o perioadă dedicată dezvoltării noilor proiecte și încă nu-mi dau seama care din ele va ajunge primul pe ecran. E neplăcut să vezi câți ani pot trece între două filme și aș vrea să fentez așteptarea și să avansez spre filmare.
-Vă așteptăm la Botoșani, pe 10 ianuarie, pentru a ne împărtăși mai multe din această frumoasă experiență!
Premiera de gală la Cinema Unirea Botoșani: 10 ianuarie, ora 19.00
În prezența regizorului filmului, Andrei Ștefan Răuțu
Intrarea gratuită în limita locurilor disponibile
Locurile pot fi ridicate începând cu ziua de 9 ianuarie, ora 10:00, de la casieria Cinema Unirea Botosani