Anii cei mai frumoşi, actrița Florina Cercel spunea că i-a petrecut la Botoşani, unde a şi urmat Liceul "Mihai Eminescu". Cum s-a făcut că anii cei mai grei, cu un tată aflat în inchisoare, arestat politic, au devenit pentru marea artistă cei mai luminoşi ai sufletului său?
"La Botoșani am crescut, acolo am făcut școala, liceul, iar tatăl meu, după ce s-a întors din închisoare, fiind arestat politic în anii ’50, a fost dat afară din armată și a intrat la Filarmonică, la Botoșani, unde a locuit până a ieșit la pensie. Acolo își cumpăraseră o casă foarte frumoasă pe care ulterior au vândut-o; era o casă cu grădină, era minunat, minunate locuri și minunată copilărie, pe care am petrecut-o între două orașe binecuvântate – Piatra Neamt, unde plutea spiritul lui Hogaș, și la Botoșani, cu Enescu, Eminescu. Era aproape imposibil să nu fii o natură artistică și să nu îți dezvolți gustul pentru poezie, literatură, filosofie, trăind în asemenea locuri binecuvântate de Dumnezeul românilor", mărturisea actrița Florin Cercel.
Florina Cercel s-a născut în Piatra Neamţ, dar Botoşaniul i-a umplut copilăria și adolescența, devenind un depozitar de amintiri dragi, greu de egalat sau de retrăit.
Ivită pe lume pe 28 ianuarie 1943, în Piatra Neamţ, actriţa a colindat apoi prin lume, dată fiind în special meseria tatălui său. "Am avut şi o copilărie şi o tinereţe în care am colindat de la un capăt la altul această ţară, dacă mă gândesc că m-am născut la Piatra Neamţ, am făcut grădiniţa, clasa I şi a II-a la Botoşani, clasele a III-a, a IV-a, a V-a şi a VI-a la Rîmnicu Sărat, unde tatăl meu a fost mutat cu regimentul,- pentru că tatăl meu a fost muzician, a fost prim-trompetist în fanfara unui regiment. Ulterior, cînd am ajuns în clasa a V-a, a fost arestat politic şi a trebuit să părăsească armata, iar eu împreună cu mama mea şi sora mea am părăsit oraşul Rîmnicu Sărat şi ne-am reîntors la Botoşani. Cînd tata a ieşit din închisoare, de la canal, am continuat cursurile Liceului "Mihail Eminescu" din Botoşani şi, după examenul de bacalaureat, am dat admitere la Institutul de Teatru şi am intrat de prima dată", îşi amintea Florina Cercel.
După ce a terminat facultatea la Bucureşti, a plecat la Galaţi, unde a debutat, iar după un an a ajuns la Timişoara, unde a stat 7 ani. Abia în 1973 a intrat în Teatrul Naţional Bucureşti.
Botoşanii i-au rămas în suflet pentru totdeauna!
Nu a mai simţit nicăieri în altă parte spiritul marilor sărbători creştine, pe care, împreună cu mama, le întâmpina cu post şi cu rugăciune. Cu drumuri la biserică, de mână cu bunica şi cu mama sa, unde sufletul se împresura de spiritul credinţei şi al pioşeniei.
"Pe bunici nu am apucat să-i cunosc. Aproape că nici tatălui meu nu i s-a întipărit bine în minte imaginea tatălui său, pentru că acesta a murit când el avea doar câţiva ani. În schimb, am trăit clipe minunate alături de bunicile mele. Amintiri duioase şi calde. Ţin minte şi acum cum bunica din partea tatălui meu ne ducea pe mine şi pe sora mea la biserică, cum nu ne aşezam la masă până nu se sfinţeau bucatele. La noi, Crăciunul era în acea zi, pe 25 decembrie, nu înainte, nu mâncam de dulce, nu sărbătoream. În toată perioada de dinainte ţineam post, iar în ziua marii sărbători sfinţeam cozonacul şi ce mai punea mama pe masă la biserică şi d-abia atunci ne aşezam laolaltă în jurul bucatelor şi cinsteam venirea Domnului".
Frumuseţea acelor ani, amintirea legată de Moş Craciun, care se confunda în spatele privirilor cu chipul mamei... "De fiecare dată când mă gândesc la Crăciun, în minte îmi apar ochii mamei. Datorită ei, vraja Crăciunului continuă să dăinuiască", mărturisea actriţa în urmă cu câţiva ani.
"Am nostalgia aproape dureroasă a acelor ierni fabuloase din Botoşani, le simt mirosul, culoarea. Acolo tradiţiile se păstrau intacte, totul era autentic, ca şi trăirile mele de copil". De fapt, Florina Cercel spunea că a "debutat" la Botoşani, pe scena de la Casa Armatei, pe când abia avea 3 anişori. Un debut plin de emoţii şi, îşi aminteşte amuzată actriţa, un debut "ratat"!
"Prima mea apariţie în public a fost când nici nu împlinisem trei ani. Eram tare cochetă şi mândră de mine. Mama îmi spunea mereu că sunt frumoasă. Mi-era drag să o ascult vorbind. Îmi dădea curaj fiece vorbă pe care o auzeam din gura ei. Avea un spirit întreprinzător şi degaja foarte multă forţă şi căldură. Tata lucra în armată, cânta în fanfară, era artist instrumentist. Iar de Crăciun, în acel an, la Casa Armatei, se făcea serbare, un întreg spectacol, unde veneau familiile angajaţilor. Mame cu copii, bunici cu nepoţi... Mama mă învăţase o poezie minunată. Era ca o piesă de teatru. Pentru că ea avusese grijă să îmi creeze şi o regie. Mi se spusese să rostesc cu atenţie fiecare cuvânt, iar la un moment dat trebuia să închid ochii şi să-l rog pe Moş Crăciun să sosească în sală. Aveam versurile poeziei bine ştiute. Când am deschis ochii, privirea mea s-a intersectat cu alte zeci de priviri ale persoanelor care umpluseră sala. Eu îmi doream să întâlnesc doar privirea mamei. M-am speriat atât de tare, că am uitat versurile prin care îl chemam în sală pe Moş. Nu am mai putut să spun nimic. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, am izbucnit într-un plânset sfâşietor", rememora Florina Cercel.
"Poate că de-aici a venit şi dorinţa de a fi pe scenă, de a-mi putea stăpâni emoţiile, de a fi în mijlocul oamenilor, de a face o bucurie alor mei", spunea ea.
Ultima vizită la Botoșani
Actriţa Florina Cercel s-a stins pe 30 iulie 2019, la vârsta de 76 de ani. Înainte de a muri, în februarie 2019, a mai ajuns pe meleagurile copilăriei, după cum mărturisea Todirel Călugărița:
”A fost, pentru ultima oară, la Botoșani, la sfârșitul lunii februarie. A ținut să revadă clădirea în care a funcționat Liceul Mihai Eminescu, pe vremea când era elevă. A trecut și pe la cabinetul stomatologic al nepoatei ei de văr, Manuela. A revăzut casa copilăriei, de pe str. Iuliu Maniu, și ne-a arătat locul, o casă mai încolo, în care a fost găzduit Ion Dichiseanu, pe vremea când absolvenții IATC din anul 1959 (el – cu care a făcut și pregătire pentru admiterea la IATC, Margareta Pogonat, Sergiu Tudose, Corneliu Revent ș.a.) au venit, în bloc, la Teatrul Național Mihai Eminescu din Botoșani…
A aprins lumânări, la Biserica ortodoxă “Vovidenia” (a regretat că nu l-a reîntâlnit pe preotul Gheorghe Vizitiu), a discutat și politică, dar mereu cu farmecul știut și, cum mi s-a părut (deși actorii se lasă greu citiți), cu multă nostalgie…
Apoi, în seara de 26 februarie, după ce a jucat, la 76 de ani, rolul principal în “Gaițele” lui Kirițescu, la Casa de cultură a sindicatelor, a transmis un mesaj impresionant, referitor la clădirea Teatrului din Botoșani, aflată în construcție de prea multă vreme – pentru acei spectatori care aveau urechi de auzit”.
Dumnezeu să o odihnească în pace!