Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului dupa cum marturiseste Ieromonahul Nicolae, care vietuia si el in codrii Voronei.
Sfantul Onufrie a trecut la cele vesnice pe 29 martie 1789, fiind inmormantat de catre cativa calugari in livada, la radacina unui mar. Nu dupa mult timp, la mormantul cuviosului au inceput sa se petreaca fapte minunate, care adevereau sfintenia sa. Multi au vazut lumanari arzand si au auzit glasuri cantand in acel loc.
In iarna anului 1846 s-a aratat din nou puterea facatoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe cand domnitorul Mihail Sturza se afla la vanatoare a gasit un fruct mare si frumos la radacina marului ce strajuia mormantul cuviosului, l-a luat cu sine si l-a dat fiicei sale care era bolnava de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boala. In urma acestei minuni, domnitorul se intoarce la Vorona si porunceste sa se dezgroape osemintele lui Onufrie si sa fie asezate spre cinstire intr-o racla in altarul bisericii Manastirii Vorona. Zece ani mai tarziu, Cuviosul Onufrie s-a aratat in vis staretului Manastirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerandu-i sa fie dus in Sihastrie. Astfel, racla cu sfintele sale moaste a fost asezata intr-o firida din pronaosul bisericii "Bunavestire" din Sihastria Voronei.
Pe 5 iulie 2005, a fost intocmit tomosul sinodal de canonizare a Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona, cu data de praznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficiala a canonizarii acestuia a avut loc la 9 septembrie 2005, la Manastirea Vorona.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
