Născut în 31 august 1926, la Botoșani, Ion Ipser a murit exact în ziua când a împlinit 80 de ani, după ce și-a sărbătorit aniversarea, împreună cu soția sa.
Despre originile sale, artistul spunea că provine dintr-o veche familie austriacă importată de marii proprietari ai Moldovei, care i-au adus în țară în secolul al XIX-lea, o familie de artiști și arhitecți horticultori, mari creatori de parcuri.
Ion Ipser a absolvit Institutul de Arte Plastice "Ion Grigorescu" din București, a creat decorurile și costumele la mai multe spectacole pe scena Operei din București, împreună cu care a făcut turnee în Grecia, Franta, Bulgaria. În 1970 s-a autoexilat în Germania, acolo unde avea să restaureze peste 600 de icoane. Din 1986, a activat vreme de 11 ani ca director artistic la Școala de decoruri de teatru din Geneva, institutie unică in lume, unde și-a impartasit experienta unui numar de peste 450 de studenti.
În memoria mamei sale, s-a oferit să restaureze gratuit biserica exilului românesc din Lausanne, dedicată MS Regelui Mihai și Reginei Ana. Picturile sale se află în colecții particulare din toată lumea.
”O înfățișare de pictor medieval”
Marilena Rotaru, jurnalistă de televiziune, publicistă și romancieră, își amintește că l-a întâlnit pe Ion Sigismund Ipser în 1994, la Școala de decoruri de teatru de la Geneva. Alături de un alt artist român, Spiridon Ganea, ”deslușea tainele picturii scenice elevilor veniți din toate colțurile lumii”.
Marilena Rotaru descrie interiorul cu amănunte demne de un film documentar: ”Pe pardoseala unei încăperi era desfășurată o pânză imensă pe care domnul Ipser, cu o pensulă uriașă, se plimba, închipuind copaci... Dintr-un casetofon, ”Nessun Dorma” cu Pavarotti”.
”Avea o înfățișare de pictor medieval, coborât din legende și misterioase povești ca aceea a familiei din care provenea. Întrebările mele i-au răscolit melancolii și nostalgii din veacuri apuse. S-a născut la Botoșani, la 31 august 1926. Era descendentul unei străvechi familii vieneze de arhitecți horticultori care, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, în drum spre Persia, au întârziat pe meleaguri moldovene ca să creeze și aici grădinile marilor boieri. Călătoria s-a încheiat însă în Bucovina care i-a cucerit definitiv pe vienezi. Ceea ce fusese ”în trecere” s-a impus ca ”rămânere”. Horticultorilor vienezi le-au urmat generații de muzicieni și pictori”, scria în urmă cu câțiva ani, pe pagina de Facebook, distinsa realizatoare de emisiuni culturale.
Cu acel prilej, în Geneva anilor 90, Ion Sigismund Ipser i-a povestit ”momentul magic din copilăria” de la Botoșani: ”Cu emoția care sugrumă glasul și umezește ochii, domnul Ipser povestea momentul magic din copilărie când a atins cortina de pluș, pictată, a Teatrului din Botoșani. Cam prin 1936... De atunci a visat să zugrăvească chipuri, icoane, peisaje, lucruri frumoase.... Semnătura sa? Neamțu Zugravu. Ca vechii zugravi de icoane, al căror nume nu conta, doar numele sfântului întruchipat”.
O altă întâlnire, de data aceasta la Roma, lasă drept mărturie cuvinte copleșitoare, dar și un dor neostoit de Moldova natală. ”Întotdeauna mi-am dorit un atelier ca o chilie de călugăr. O tainiță în care să se pogoare harul și inspirația, unde să te poți ruga și smeri”, spune domnul Ipser în timp ce modelează un basorelief pentru un monument funerar. Prin lentile, aburul unor lacrimi. Își scoate ochelarii și-și ridică privirea, prin luminator, către cer. ”Cred că am primit mai mult decât am cerut. Să trăiești lângă Basilica San Pietro din Roma cu dorul și jalea de Moldova în chilia inimii tale! Ce binecuvântare!” (cf. Marilena Rotaru).
A murit exact în ziua în care a împlinit 80 de ani de viață. Pe 31 august 2006, ziua în care împlinea 80 de ani, în plină putere creatoare, un accident rutier ”l-a suit la Ceruri”, scrie Marilena Rotaru.
”În Geneva, pe trecerea de pietoni, o mașină în viteză. Procesul deschis de soția sa nu a înregistrat nici o sentință. Cortina de pluș purpuriu a căzut peste chipul lui Ion Ipser, un cavaler coborât din povești vieneze să apere cu harul și platoșa propriei inimi, fiecare fărâmă de credință, iubire și frumusețe a lumii”, a adăugat Marilena Rotaru, realizatoarea unui episod excepțional din ”Memoria exilului românesc” dedicat lui Ion Sigismund Ipser.
”Cortina aceea (a Teatrului din Botoșani, nota mea) impresiona pentru că era mai frumoasă decât dacă ar fi fost o adevărată cortină de mătase sau de catifea. (...) Cu toate că, ajuns să o pipăi, îmi dădeam seama că e o cârpă pictată, socoteam că e un miraj...”, spunea pictorul care s-a sfârșit din viață cu doar de locul natal.
Este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoșani, alături de familia sa.
(Foto: Facebook / Marilena Rotaru)