In plin comunism, Varatecul a strans zeci de ani la rand sute de intelectuali, academicieni, scriitori, pictori, preoti si monahii, studenti si elevi, toti veniti sa o asculte pe Maica salasluita intr-o chilie modesta. De la Parintele Anania la Eugen Simion, de la pictorul Horia Bernea la mari parinti ai Romaniei, toti s-au perindat si au poposit la cea care ii incarca spiritualiceste cu Eminescu.
Maica Eufrosina Jescu, cea care a fost alaturi de Maica Benedicta inca din anii 80, isi nedumereste si astazi zilele: De ce inca nu o cunosc toti romanii pe Zoe Dumitrescu Busulenga? Cine este interesat de apasatoarea tacere care se mentine asupra unui nume atat de luminos?
"Aveam vreo 15 ani cand am ajuns aici, la Varatec, in casa asta. Atunci am auzit prima data numele Doamnei Busulenga. Venea atunci la prietena sa, Valeria Sadoveanu, care locuia aici dupa ce, la moartea lui Mihail Sadoveanu, comunistii le-au luat casa pentru muzeu. Venea aici, in casa Parintelui Roman Braga si a surorii lui, Maica Benedicta, si Lili Teodoreanu, sotia lui Ionel Teodoreanu. Auzeam toate aceste nume, fara a sti nici macar foarte bine ce reprezinta ele in cultura romana", povesteste Maica Eufrosina, ramasa de 10 ani singura in casa de sub padurea Varatecului.
Singura, dar asaltata zilnic de oamenii dornici sa vada locul unde a nadajduit Zoe Dumitrescu Busulenga. Ii primeste pe toti. Scoate, ca pe vremea Valeriei Sadoveanu, un serbet servit in paharul cu apa, si povesteste, la umbra copacilor din curtea larga si atotcuprinzatoare.
"Am inteles, pe masura ce cresteam, cine sunt acesti oameni. Veneau zeci de academicieni, sute de studenti si elevi. Zoe Dumitrescu Busulenga vorbea cu toti, se cobora la nivelul tuturor. In special cu tinerii, cu elevii vorbea foarte mult. Era ingrijorata de nivelul atat de scazut al cunostintelor cu care tinerii ies din scoala. Dupa ce plecau elevii, o vedeam vorbind cu mahnire despre faptul ca profesorii nu mai sunt interesati de cunostintele elevilor lor, ca nu mai trezesc in ei dorinta de cunoastere".
Maica Eufrosina, coborata din pruncie in manastire, a invatat langa Maica Benedicta sensul si importanta Cuvantului. A fost cel mai apropiat observator, timp de treizeci de ani. "A fost un geniu, de o inteligenta sclipitoare, pana in ultima clipa a vietii", marturiseste Maica Eufrosina cu privirile intoarse in anii atat de frumosi.
Este impresionata inca de caracterul foarte puternic al omului Zoe Dumitrescu Busulenga.
"S-a calugarit tarziu, cu cativa ani inainte de a muri, chiar daca venea la Varatec de prin anii 80. Avea o viata crestina demna de marii monahi. Tinea postul cu sfintenie. Mi-amintesc cum, intr-o vineri, a spus ca nu mananca nimic pana la ora 6 seara, si ca abia atunci va manca doi cartofi copti. Ma indemna sa fac acelasi lucru. Eu, recunosc, mi-am zis: eu voi manca o salata, nu pot sta pana diseara. Dar cand am ajuns in bucatarie m-a cuprins o stare nefireasca: cum adica, ea, un mirean, poate, iar eu, calugarita, nu pot. M-am intors si in ziua aceea am mancat abia la opt seara, impreuna, cartofii copti. Nici macar fierti nu ii voia", spune Maica Eufrosina.Apoi, intr-o zi, Zoe Dumitrescu Busulenga a plecat de acasa. S-a intors luminoasa, stralucind de fericire.
"Am observat la gatul ei o cruce mare, dar mi-am zis ca asa ii placea sa poarte. Intr-un tarziu, mi-a marturisit: Maica Eufrosina, sa stii ca m-am calugarit!", isi aminteste maica de la Varatic.
"Fusese la Parintele Iustin Parvu, la Manastirea Petru Voda, unde s-a calugarit. M-am intristat ca nu a facut acest lucru la noi, la Varatec. M-a vazut necajita si mi-a spus: Uite, pentru bucuria dumitale, mi-am luat numele Maicii Benedicta, prima maica din casa" (sora Părintelui Roman Braga, nota red.).
Urmatorii ani au fost de credinta adanca, in care s-a rugat si a purtat pe brate, cu raspundere, "trupul" mutilat de cuvinte al lui Mihai Eminescu. Suferea cumplit la atacurile detractorilor, la neobosita truda a unora de a indeparta Poetul de neamul sau. A inceput sa duca o asidua munca de culturalizare a tinerilor, de convingere a acestora asupra nevoii de modele. Pana in ultima clipa a vietii.
Prin testament, Maica Bendicta a cerut sa fie inmormantata la Putna, loc unde, de cativa ani, Parintele Dosoftei continua munca Maicii, printr-un colocviu anual desfasurat in ziua de 20 august.
La 10 ani de la plecarea în veşnicie a marelui om de cultură Zoe Dumitrescu Buşulenga, lăsăm să vorbească mărturiile celei care a cunoscut-o şi a îngrijit-o până în ultima clipă.
(Casa Părintelui Roman Braga de la Văratec, în care a locuit Maica Benedicta)
Marturiile Maicii Eufrosina Jescu despre Doamna Academician Zoe Dumitrescu Busulenga - Monahia Benedicta:
"Doamna Academician s-a bucurat nespus de mult ca l-a intalnit pe Parintele Cleopa si spunea ca "parca L-am vazut pe Dumnezeu Tatal"!
Mergea la Sihla, la Parintele Paisie Olaru, impreuna cu alti musafiri ca sa-l cunoasca pe Parintele. Odata, am fost si eu cu ei. Cand am ajuns la chilia Parintelui Paisie, ei au intrebat: - "Sunteti Parintele Paisie?". Parintele a spus ca nu este el. Langa chilie, sub stanca, Parintele avea doua mici straturi cu ceapa. A luat un pres mic, s-a asezat intre randurile de ceapa si plivea. Noi asteptam, asteptam, uitandu-ne la Sfintia Sa. La un moment dat, dupa aproximativ jumatate de ora, Parintele Paisie spune: "-V-am vazut rabdarea si ca ati venit cu adevarat sa-l vedeti pe Parintele Paisie si sa luati binecuvantare de la dansul si nu doar asa, sa-l priviti". Atunci Doamna Busulenga a spus: "-Uitati, doi oameni cu viata sfanta: Parintele Cleopa care vorbeste si Parintele Paisie care tace...".
Cand lua pensia, Doamna Busulenga mergea la maicutele cele mai nevoiase, la femeile vaduve din sat si le dadea banuti din pensie (avea o pensie de 500 lei).
Seara de seara, la apus de soare, cand afara era cald, Maica Benedicta statea in fata bucatariei pe un fotoliu si astepta sa bata clopotul de slujba, apoi canta Lumina Lina. Se uita in sus, pe urma prin curte si spunea: "-Maicuta, sa stii ca Mihai ne ocroteste".
Cu trei zile inainte de 20 august, ziua de nastere a Doamnei Academician, veneau la Varatec cunostinte din Targu Neamt, Piatra Neamt, ziaristi, profesori, directori de scoli, preoti, muzeografi. Din Iasi academicianul Ciopraga cu familia, familia Ilisei, Domnul Parascan, profesori universitari, academicieni, scriitori, pictori, sculptori.
Cand era ziua de nastere a Doamnei, veranda era plina de flori si primea 50-60 de telefoane din tara si din strainatate, de la ambasade. Si trei zile dupa inca mai veneau oameni s-o felicite".
Ultimele clipe ale Maicii Benedicta (Marturiile Maicii Eufrosina Jescu):
"Cand Maica Benedicta era in spital la Iasi, era vizitata de toti academicienii din Iasi. La spital i-a facut o vizita si IPS Pimen, impreuna cu PS Calinic Botosaneanul. Preotul spitalului i-a citit o rugaciune si a fost si impartasita.
Maica Benedicta cerea sa fie miruita pe frunte cu ulei sfintit in fiecare dimineata si avea tot timpul carticica de rugaciuni la ea. Dimineata dadea cu mana pe placutele de faianta de pe perete si ma intreba: "- Maicuta, tanarul acesta imbracat in alb care zambeste, matale il vezi sau am eu naluciri? Oare de ce vine in fiecare dimineata si-mi zambeste, apoi pleaca? Oare ce-o fi vrand? Vrea sa-mi spuna ceva?". Eu ii raspundeam ca vedeam, dar, de fapt, nu vedeam nimic. Apoi se uita pe tavanul salonului si ma intreba iar daca vad si eu lumina stralucitoare si mare pe care o vede dansa. Spunea ca "n-a mai vazut o asa lumina niciodata".
Maica Benedicta avea in spate o rana de 20 de ani, pe care o suporta cu indelunga rabdare, nedandu-i nicio atentie, ca si cum nici nu o avea. Era atat de preocupata de ceilalti din jur, ca de sanatatea ei nici nu mai avea timp sau mai bine zis n-o interesa nicio clipa. Daca aveam eu grija s-o pansez, era pansata; daca nu, Maica Benedicta le lasa pe toate in voia lui Dumnezeu. O pansam din mers, cu praf de pedicuta, pentru ca era tot timpul ocupata, jerfindu-se pentru aproapele.
Pot sa spun ca m-am bucurat enorm de prezenta ei cat a fost in viata si cat timp a fost printre noi; dar si dupa moarte o simt prezenta in sufletul meu cu blandetea, smerenia, cumintenia, bunatatea, finetea, inteligenta si cultura pe care le iradia intreaga ei persoana.
Am avut un om langa mine care stia totul, chiar si incotro se indreptau lucrurile, in ce directie se duceau. Langa Maica Benedicta eram parca in rai si eram sigura ca, alaturi de ea, castig raiul. Nu pot s-o inlocuiesc cu nimeni, afara de Dumnezeu.
Maica Benedicta era perfectiunea omului pamantesc, era omul care se lupta sa poata dobandi raiul si mantuirea".
(Mormântul Maicii Benedicta, din Cimitirul Mănăstirii Putna)
