Din Darabani, orașul despre care Kogălniceanu vorbea acum mai bine de o sută de ani la Congresul de Pace de la Berlin, n-a mai rămas decît o umbră și mîndria de a fi cel mai nordic oraș din România, "locul în care se pune harta-n cui". Însă, pe strada 1 Decembrie, una din cele două străzi cartografiate pe Google Street View, chiar în centrul orașului, se află o clădire de unde, de mai bine de 20 de ani, pornesc tiruri spre toată țara, ducînd cașcaval. Chiar dacă nu există un „cașcaval de Darabani”, există producători de cașcaval în Darabani și nu numai. În general, județul Botoșani este cunoscut pentru producția de brînzeturi și produse lactate, dar în Darabani se știe una și bună – „cașcavalul e cașcaval, nu ne complicăm în denumiri”, după cum spune Victor Teioșanu. El a fost proprietarul fabricii din centru de unde, acum, încă mai pleacă tiruri încărcate, chiar dacă mai puține decît pe vremuri.

Victor Teioșanu sau nea Victor a fost, la vremea sa, printre cei mai mari producători de lactate din Darabani. Pentru el, afacerea a fost ceva aproape genetic, tatăl său lucrînd în domeniu aproape toată viața. De fapt, de la el a învățat și cum se produc brînzeturile, cum să deosebească laptele bun de cel stricat și, mai ales, cum să facă bani din asta. „N-am studii, m-am născut în lapte”, spune, rîzînd, nea Victor, despre începuturile afacerii. În anul său de glorie, prin 2007, fabrica lui nea Victor procesa 30.000 de litri de lapte pe zi, lucrînd la capacitate maximă. Deși pare o cifră mare, comparativ cu fabricile moderne din lume de la momentul respectiv, se apropie de calificativul „mediocră”. „Am vizitat fabrici în Israel, Germania – un milion de litri pe zi procesau cu o mînă de oameni”, își amintește fostul producător. La vremea aceea, în fabrica lui lucrau aproximativ 60 de muncitori. Asta pentru că România, în anii 2000, a optat pentru o procesare tradițională a laptelui, într-un sistem semi-industrial. Astfel, cașcavalul, închegat timp de 45 de minute la o temperatură de 35 de grade, se ținea la maturare timp de 30 de zile neambalat pentru a da afară porii de mucegai și pentru a obține gustul acela specific. „Acuma, s-o mai lucra în coș de nuială, dar cine își mai permite în economia actuală, să proceseze atît de mult în felul ăsta?” se întreabă nea Victor în timp ce privește fabrica. Și ca orice producător care se respectă, și nea Victor știa de ingredientul de pe urmele căruia cașcavalul său ieșea astfel – iarba. Iarba din nordul țării și de pe Valea Siretului conține niște plante medicinale care, mîncate de vaci, oferă laptelui o aromă nemaiîntîlnită nicăieri. Doar din acest lapte se poate obține gustul, altfel, indiferent cît de bine ar fi urmată rețeta, ar fi degeaba. În 2007, avea vreo 50 de centre de colectare a laptelui, situate pe Valea Siretului și în Lunca Prutului, „acolo unde-i laptele mai bun”.

CAȘCAVALUL DIN CARE AR MÎNCA ȘI JERRY

Pentru aproape patru ani, cașcavalul de la fabrica din Darabani s-a aflat pe mesele de protocol de la Parlamentul României, pe masa președintelui și chiar a fost livrat și celor 14.000 de jandarmi de pe Valea Prahovei și din împrejurimi. Toate lanțurile de magazine din România, de la cele mari precum Metro sau Carrefour, pînă la cele locale, cumpărau cașcavalul și îl ambalau sub alte firme, mai cunoscute. „Nu puteau, le era jenă să pună "Star Lact" sau "Comintex" pe etichetă, nu dădea bine”, spune, pufnind, fostul proprietar. Odată, nea Victor era la o întîlnire organizată la Consulatul Statelor Unite, cu micii producători, în care erau învățați de către specialiști în domeniu, veniți de peste hotare și, unii, chiar de peste ocean, să îi ajute să facă bani pe „bieții români”. Totul mergea bine pînă cînd cineva din sală l-a întrebat pe consulul economic dacă știe să mulgă vaca. Răspunsul negativ a fost suficient pentru ca restul întîlnirii să nu mai conteze pentru „specialiștii” români. „Îmi venea să îl întreb și eu: dacă îți cade o căcărează de la oaie în lapte, ce faci? Că oaia nu te așteaptă pe tine să termini de muls, n-are maniere. Și tu o mulgi natural, că doar ești în România și n-ai mulgătoare dintr-aia modernă, tu stai la coada oii”, cugeta nemulțumit nea Victor, spunînd că a renunțat la idee cînd a văzut că omul nu știa să mulgă nici vaca, d-apoi oaia.

„Pînă ajunge produsul pe raft, țăranul umblă cu nasul plin de balegă” – așa s-ar descrie, în viziunea lui Victor Teioșanu, metoda de producere a cașcavalului din Darabani. În momentul de față există doi mari distribuitori internaționali de lactate în județul Botoșani. „Solomonescu”, brand de lux în România, cu produse rare pe piața de lactate și cu comenzi în multe țări străine, și „Five Continents”, care colectează laptele și produsele de la producătorii mai mici și le ambalează pentru brandurile mari. Citeste continuarea în opiniastudenteasca.ro...