În satul Lișmănița, județul Botoșani, ferma familiei Hrimiuc, coordonată de Alin și Denisa Sefora, s-a dezvoltat pas cu pas, pornind cu utilaje vechi și resurse limitate.
Denisa Sefora este absolventă a Universității de Științele Vieții din Iași (USV) și spune că poevstea fermei începe cu tatăl socru, omul care a pus primele baze ale exploatației. „El a fost plecat în Israel și a lucrat acolo, iar când s-a întors în România a început ușor să strângă pământ”, a povestit Denisa Sefora Hrimiuc, pentru Ziarul de Iași.
După ce le-a transmis tinerilor dragostea pentru pământ și pentru muncă, tatăl lui Alin s-a stins din cauza unui cancer. Alin a fost nevoit să preia ferma la o vârstă foarte fragedă, alături de mama lui. ”Eu m-am căsătorit cu el și apoi am continuat noi împreună. Practic, noi am început totul datorită lor”, spune Denisa.
Dacă soțul Denisei este absolvent de liceu agricol, ea a simțit nevoia să își completeze experiența practică, astfel că în anul 2017 a absolvit Facultatea de Agricultură din cadrul USV Iași. „Am făcut facultatea la distanță, pentru că am lucrat în același timp tot în agricultură. Am considerat că trebuie această facultate, mai ales ca să putem funcționa legal, cu documente”, a explicat fermiera. Asta după, mai spune Denisa, a observat diferențe clare între fermierii cu studii și cei fără pregătire de specialitate. „Majoritatea fermierilor care pornesc fără studii sunt fricoși să încerce anumite lucruri, anumite tehnologii. Le e teamă de leasing, au impresia că pierd tot. Dar faptul că prinzi un pic de curaj de la facultate te ajută să ții pasul”.
De la tractoare vechi la utilaje moderne
Parcul de utilaje, vechi la început, cuprinde astăzi semănători, cositori și alte echipamente necesare pentru lucrările agricole. „Am pornit de la trei tractoare vechi și aproximativ 150 de hectare de teren. Acum avem tractoare noi, o combină nou-nouță. Mai avem un tractor românesc vechi, care nu o să plece niciodată din fermă. Ne-am dezvoltat tot ce ne trebuie ca să ne facem munca”, a subliniat Denisa.
Agricultura este completată de zootehnie, strategia familiei fiind una clară. „Avem 16 capete de animale: doisprezece viței și trei vițele. Încercăm să mărim ferma cu femele, ca să putem avea masculii noștri. Masculii sunt crescuți timp de doi ani, apoi valorificați”, a evidențiat Denisa.
Ferma nu s-a dezvoltat cu ajutorul fondurilor europene, iar decizia a fost una atent cântărită. „Noi nu avem fonduri europene. Soțul, pentru că a moștenit afacerea, putea lua doar pe modernizare, dar asta însemna să luăm toți banii din bancă, să punem gaj foarte multe lucruri”, a explicat tânăra.
Mai mult, nici specialiștii nu le-au oferit siguranță. „Majoritatea consilierilor pe fonduri mi-au spus că nu garantează. Atunci am zis că nu ne riscăm. Am zis să o luăm încet, încet, câte un credit în leasing și să fim siguri, pentru că vremea e foarte schimbătoare, piața joacă cum știe ea”, a subliniat aceasta.
”Eu nu pot să stau la bloc!”
Chiar dacă în fermă, fiecare are un rol bine definit, la nevoie, rolurile se schimbă. „Noi ne compensăm. Soțul se ocupă de munca din câmp, de tehnologii, iar eu sunt pe partea de documente, contracte, programe, tot ce ține de documentație. Când lipsește cineva și e nevoie de al treilea om, sunt și eu: merg cu tractorul, merg la recoltat”, a spus Denisa.
Ferma este și spațiul în care cresc cei doi copii ai familiei. Această alegere este una conștientă. Pentru ea, copilăria înseamnă natură, mișcare și implicare. „Copiii sunt mereu cu noi. Le place și, în plus, nu avem cu cine să îi lăsăm. Avem poze cu ei la semănat, la cărat baloți, peste tot cu noi. Prefer să fie cu noi, să învețe lucruri, decât să stea pe telefoane, tablete, chestii. La noi nu”, a spus fermiera.
De asemenea, pentru familia sa, viața la oraș nu este o opțiune. „Eu nu pot să stau la bloc. Agitația asta, munca, așa am fost învățată dintotdeauna”, a mai povestit Denisa, pentru sursa citată.