Dincolo de sperante...

Dincolo de sperante...
Care este Botosaniul il care vreau sa traiesc? O singura intrebare si totusi atat de multe raspunsuri, de intelesuri, de ganduri pierdute parca intr-un abis: "Când te uiţi prea mult într-un abis, abisul se va uita şi el prin tine" (Friedrich Nietzsche).

Prea multe umbre, idei intunecate, minti inchise intr-o camera de care nimeni nu-si mai aminteste conduc orasul cu care se presupune sa ar trebui sa ne mandrim. Toata istoria noastra se regaseste in legenda Cutiei Pandorei cand relele, lacomia, suferinta, teama, tristetea, durerea, vanitatea, cruzimea, aroganta au iesit din interior si a ramas acolo, ascunsa pe undeva, singurul lucru care ne-ar putea salva: Speranta.

Sculpez Botosaniul in chip de piatra, o fata ce ascunde multe secrete si ale carui cicatrici contureaza un portret aparte, dar care poarta o masca fara a-si mai aminti care ii sunt originile: "Cand omul se priveste prea mult pe sine, ajunge sa nu mai stie care ii este chipul si care ii este masca".

Vad doi ochi tristi ce nu indraznesc sa priveasca departe, fiind aplecati, scaldati de lacrimi uscate, apasatoare ce macina sufletul si distrug trupul.

Dar nu trebuie sa uitam: dincolo de ploaie, fulgere si tunete exista un soare sau cel putin o raza de speranta care mereu va strapunge norii intunecati si se va scurge pe pamant, va ajunge in inimile noastre, caci chiar daca traim intr-o camera inchisa in care intunericul domina ratiunea, in care nu exista ferestre, pe gaura cheii va patrunde lumina si ne va ghida calea catre suprafata, catre cer, incetand sa mai traim la limita supravetuirii.

Avem potential, idei marete si suflete ce inca mai spera intr-o schimbare. Am putea spune ca sunt naivi crezand intr-o imbunatatire a conditiei sociale. Dar nu este asa! Daca martirii s-au sacrificat pentru noi in trecut nu inseamna ca si noi trebuie sa le urmam exemplul. Istoria trebuie sa se schimbe, dar nu de maine, ci de azi, de acum!

Inchid pleoapele si imi imaginez un oras de vis… zambesc involuntar, nu-mi pot controla sentimentele. Ma trec fiorii, ma las purtata de ganduri. Imi schitez cateva idei in minte si apoi le inlantuiesc. Colegiul National "Mihai Eminecu", locul in care invat sa devin o persoana mai buna, ar trebui sa aiba o cantina mare, plina de copii, dar si de profesori, in care fiecare sa serveasca fructe la desert, sa aiba mereu o masa gratuita si in care sa socializeze, sa se adapteze, sa simta ca traieste intr-o tara membra a Uniunii Europene. Cobor scarile si ajung in fata unei usi mari, impunatoare, dincolo de care se ascund mari secrete printre filele unor carti groase, indoite la colturi de atata rasfoit si despre care elevii poarta discutii in grupuri intr-o atmosfera lejera, lipsita de inhibitii si idei preconcepute. Vad in fata liceului flori multe, de toate culorile, verdeata iar la umbra pomilor stau copii asezati la baza trunchiului si privesc curiosi o carte sau au in brate un laptop pe care-l lasa din cand in cand pentru a trece mana prin iarba si a simti prospetimea naturii.

Imi mai doresc si un parc de distractii, caci daca sufletul este bolnav la fel si trupul. Aud rasete de copii fericiti, entuziasmati, sunete ametitoare, miros de vata de zahar si popcorn. Ma sperie zgomotul masinilor, intorc capul si vad oameni obisnuiti ce-si trec valizele greoaie dintr-o mana in alta, se grabesc sa ajunga la locul de munca, mereu cu zambetul pe buze, fiind multumiti ca au tot ceea ce-si doresc, piste pentru biciclisti si strazi largi, lipsite de gropi, proaspat spalate.

Apoi imi amintesc de Mihai Eminescu, de prestigiul pe care l-a adus tarii si observ autocare pline de persoane dornice sa viziteze orasul natal al poetului. La intrarea in Ipotesti ar fi un afis urias pe care sa fie mentionate versurile "Luceafarului romanesc" si fiecare om s-ar opri si s-ar minuna ce minte stralucita a avut. Nu ar fi un singur ghid, ci mai multi, carora le-ar placea ceea ce fac si ar atrage vizitatorii prin povesti despre idila dintre acesta si Veronica Micle, incercand sa realizeze chiar si piese de treatru prin care sa ilustreze povestea lor de dragoste.

Spitalele ar fi acoperite cu sticla, ar mirosi a parfum si nu am mai vedea bolnavi stand pe holuri, plangandu-si suferinta. Am avea activitati extrascolare prin care sa ajutam batranii si copiii nevoiasi, pentru care viata nu inseamna nimic altceva decat dezamagire si deznadejde.
Ar trebui sa ne cunoastem bogatiile orasului, sa valorificam faptul ca suntem langa Prut, sa amenajam o plaja in care turistii sa vina si sa se cazeze la un hotel din Stanca, sa aiba magazine si locuri de unde sa-si faca cumparaturile sau sa achizitioneze la plecare diverse suveniruri.

Dar apoi deschid ochii si realizez ca nu aceasta este realitatea. Dar totusi, undeva in adancul sufletului exista o flacara ce straluceste si stie ca nu mai avem mult pana sa realizam toate acestea, insa este nevoie de ambitie si de unirea botosanenilor pentru a sustine o cauza nobila: privirea dincolo de gratiile societatii in care traim si daramarea zidului ce ne-a saracit in numai cativa ani si ce pare ca devine din ce  in ce mai mare pe  zi ce trece:

"Aminteşte-ţi că în toată istoria au fost tirani şi criminali şi pentru o vreme au părut invincibili, dar la sfârşit toţi au căzut. Întotdeauna!" (Mahatma Gandhi)


(Boghean Daiana, eleva in clasa a X-a C la Colegiul National "Mihai Eminecu")


Nota Redactiei:
Campania "Botosaniul in care vreau sa traiesc" are drept scop promovarea ideilor si sustinerea lor in vederea implementarii unor noi viziuni asupra orasului in care traim, viziuni pe care le dorim a fi constructive si aplicabile in viitorul apropiat sau mai indepartat. Din acest motiv, rugam insistent sa comentati cu decenta materialele publicate in cadrul acestei campanii, evitand in acest sens vendetele politice, mai ales ca aprecierile dumneavoastra ii vor ajuta pe organizatori sa stabileasca premiile campaniei, pe data de 23 aprilie! 


 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Bărbat de 47 de ani, sancționat pentru transport ilegal de persoane!

Joi, 28 Martie 2024
118

La data de 27 martie 2024, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier au oprit pentru control, pe drumul european E 587, în comuna Frumușica, un autoturism condus de un bărbat, de 47 de ani, d...

Campania antidrog care educă elevii să aleagă înțelept, la Colegiului Economic ”Octav Onicescu” Botoșani (Foto)

Joi, 28 Martie 2024
76

În scopul prevenirii consumului de droguri în rândul populației de vârstă școlară, în perioada decembrie 2023 – iunie 2024, Inspectoratul de Poliție Județean ...

Vești bune de la premierul României: supermarketurile nu vor fi închise în week-end!

Joi, 28 Martie 2024
75

Premierul Marcel Ciolacu a anunțat, joi, la începutul ședinței de guvern, că magazinele nu vor fi închise în weekend, subliniind că, „din toate semnalele primite din r&aci...