Dragii mei, 

 

1 Decembrie 2018 este, din mai multe puncte de vedere, un moment unic pentru România ca stat și pentru români ca națiune. Dincolo însă de Unirea propriu-zisă cu Transilvania, care a căpătat valoare de simbol peren, momentul 1 Decembrie capătă inevitabil mai multe valențe.

În primul rând, 1 Decembrie este o dată a sărbătoririi. Aceasta, în condițiile în care contextul internațional a făcut posibilă înfăptuirea unui miracol, unirea tuturor provinciilor românești: Basarabia, Bucovina, Transilvania. Este un fapt care părea de necrezut după primul an de război al țării noastre, marcat de grave înfrângeri militare, o retragere umilitoare în Moldova și pierderea capitalei. România avea cu stringență nevoie de patrioți și a avut șansa de a-i găsi peste tot: în armată, acolo unde soldații s-au luptat admirabil încercând să compenseze tehnica militară inferioară, în interiorul Casei Regale, acolo unde regele Ferdinand și regina Maria au fost la înălțimea misiunii istorice impusă de izbucnirea primului război mondial, în restul țării acolo unde elitele românești în general au făcut posibil actul de unire, care a dat un sens istoric României. Pe acești oameni trebuie să îi prețuim și să îi sărbătorim mereu, așa cum sărbătorite și onorate trebuie să fie realizările acestora.
 

În al doilea rând, 1 Decembrie este un moment al comemorării. Nu poate fi uitat sacrificiul suprem al celor peste cinci sute de mii de soldați români, la fel cum nu putem uita numeroasele pierderi din rândul populației civile, fie din cauza epidemiilor de tifos, fie din alte cauze specifice unui conflict de amploarea primului război mondial. Pentru a deveni realitate, România Mare   și-a cerut tributul de sânge. Din acest motiv sărbătoarea centenarului trebuie dublată de comemorarea, de aducerea aminte cu tragică sfială a celor căzuți ireversibil în numele idealului național. 

Nu în ultimul rând, 1 Decembrie poate deveni un moment al reflecției durabile și al dezbaterilor dezinhibate. O sărbătoare presupune întotdeauna existența unui bilanț. A existat, ca în 1918 România Mare, dar a existat de asemenea și perioada interbelică, zguduită de o gravă criză economică și subminată de ascensiunea ideologiilor extremiste, au existat și dramaticele cedări din vara anului 1940, a existat și al doilea război mondial și oribilul regim comunist care i-a urmat, a existat și complicata perioadă de tranziție de după 1990. În aceste condiții, trebuie să analizăm cu sinceritate stadiul în care ne aflăm și mai ales ce ne propunem. Așa cum declara Regele Mihai, avem o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Dar ce fel de țară ne dorim să le lăsăm acestora? În pofida unor evoluții pozitive, România mai are mult de recuperat în materie de civilizație europeană, de la edificarea unui solid sistem de educație până la realizarea unei infrastructuri moderne. Din nefericire – am spus-o și o mai spun - în loc să fim mai uniți acum în anul marii sărbători, suntem mai dezbinați ca niciodată în ultima sută de ani!
 

Din aceste motive, un moment de sărbătoare de însemnătatea acesteia este menit a fortifica solidaritatea națională și a potența calitățile intrinseci ale românilor. Cred că cel mai frumos omagiu pe care îl putem aduce celor care au realizat România Mare este să ne propunem să îi depășim. Poate nu vom reuși, dar chiar și simpla tentativă ar putea deveni un proiect de țară atât de frumos!

La Mulți Ani, Români! La Mulți Ani, România!