Două investiţii de mari proporţii, din judeţul Botoşani, pe care statul român a aruncat milioane de euro, nu sunt gata nici la peste 20 de ani de la începerea lucrărilor.
Între judeţele Suceava şi Botoşani, de la Talpa la Zamostea, din albia râului Prut, răsar şase piloni de beton şi câteva grinzi distruse de vreme. Este ceea ce ar fi trebuit să fie „Podul Prieteniei” sau „Podul lui Cozmâncă”, o amenajare rutieră gradinoasă, peste râul Siret, care ar fi scurtat drumurile, mai ales comerciale şi turistice între cele două judeţe, cu peste 20 de kilometri.
În plus, ar fi deschis noi oportunităţi pentru localnicii de pe ambele maluri ale Siretului. De 26 de ani, însă, deşi s-au alocat sume importante pentru finalizarea lucrărilor, nimeni nu a mai mişcat un deget, iar podul a rămas doar o poveste frumoasă.
La aproximativ 16 kilometri de podul de la Talpa, o altă investiţie mamut, din alte vremuri, aşteaptă să fie finalizată. Este vorba despre barajul de la Vârful Câmpului, o lucrare începută acum 34 de ani, în timpul regimului comunist, şi pentru care statul român a cheltuit deja 25 de milioane de euro. Lucrările stagnează şi astăzi, iar situaţia investiţiei este mai complicată ca oricând mai ales după ce o bună parte din zona unde urma să fie amenajat lacul de acumulare a fost declarată sit natul protejat prin lege, scrie Adevărul.
Investiţia la care s-a lucrat tipic româneşte
Barajul de la Vârful Câmpului a fost proiectat şi început în anul 1987. Acesta urma să apere de inundaţii întreaga luncă a Siretului dar şi să furnizeze apă, printr-un uriaş lac de acumulare, localităţilor riverane din Botoşani şi Suceava. Ar fi trebuit să aibă zece kilometri lungime şi un lac de acumulare întins pe o suprafaţă de peste 600 de hectare.
Conform aprecierilor inginerilor din perioada comunistă, barajul ar fi trebuit terminat în cinci ani. Au trecut însă 34 de ani şi barajul încă nu este gata. S-au făcut lucrări pe etape iar din cauza întârzierilor şi abandonării lucrărilor în mod repetat, s-au cheltuit sume uriaşe pe refacerea documentaţie, proiectelor şi înlocuirea utilajelor, peste 25 de milioane de euro.
În timp ce autorităţile se chinuiau să facă barajul, o parte din zona respectivă a fost transformată în arie protejată, iar lucrările s-au oprit. „Nu se lucrează”, confirmă şi Maria Huţu, primarul din Vârful Câmpului, iar situaţia este greu de deblocat.
„Nu se mai face nimic. Am fost şi la Bruxelles, în urmă cu câţiva ani, pentru scoaterea acelei zone, pentru amenajarea barajului din sfera ariilor protejate. Dar lucrurile au stagnat. Bugetul pentru lucrările la baraj a fost redus considerabil”, spune Dan Deleanu, fost secretar de stat la Ministerul Mediului în 2019.
„Podul prieteniei”, abandonat din faşă
Podul de la Talpa la Zamostea a început să fie construit în anul 1995, fiind ridicaţi şase piloni de beton şi amplasate câteva grinzi. Din acel moment, însă, investiţia a mers înainte numai cu vorbe şi hârtii, în 1998 lucrările fiind sistate din cauza inundaţiilor şi abandonate definitiv prin 2004. Culmea, experţii au ajuns la concluzia că podul trebuie reproiectat, adică alţii bani, altă distracţie. Din 2004 şi până în prezent această investiţie a fost pasată de la o administraţie la alta, astfel că s-a ajuns în situaţia în care nimeni nu ştie exact cât a mai alocat pentru construcţia podului.