Înconjurat de membrii familiei, strângând mâinile ce i se întind şi zâmbind cu ochii în lacrimi tuturor celor care-i trec pragul cămăruţei în care-şi trăieşte cei 105 ani, lt. (rtr) Vasile Chipoancă a fost din nou eroul comunităţii din Băbiceni, Durneşti. 

Veteranul aniversat de fii, nepoţi, strănepoţi şi de un stră-strănepot a trecut anul trecut printr-o încercare teribilă (AVC), care i-a tăiat forţa picioarelor şi i-a interzis să mai trebăluiască prin curte, aşa cum făcea până acum. Îşi petrece timpul într-o cameră bine încălzită, „pentru că trebuie să avem grijă de el ca de un copilaş”, după cum spune cea mai tânără dintre nurori, Maria Chipoancă, cea care de altfel repovesteşte poveştile veteranului, atunci când stră-stră-bunicul familiei oboseşte.

„Am fost comandant de tun dar nici nu mai era timp să tragi cu tunul şi striga fiecare: „Odessa noastră, moartea voastră”, îşi aminteşte Vasile Chipoancă. 

Înţelege bine care este rostul agitaţiei din jurul lui şi îşi arată medaliile şi decoraţiile primite de-a lungul timpului. Studiază cu atenţie scrisoarea transmisă de Mihai Fifor, premierul interimar şi ministru al apărării naţionale. 

„Colegii” din Asociaţia Veteranilor de Război, reprezentaţi de col. Gheorghe Jalbă, i-au dăruit o diplomă aniversară pe care este imprimată fotografia lui îmbrăcat în militar. Prefectul Dan Şlincu i-a oferit un buchet tricolor de flori iar reprezentanţii Centrului Militar Judeţean i-au adus un tort pe care veterarul l-a „testat” imediat.

„Sunt onorat să vă cunosc, domnule locotenent Chipoancă! Vă urez sănătate şi sper să ne aşteptaţi şi pe noi... Vă suntem recunoscători pentru tot ce-aţi făcut pentru ţara noastră şi pentru gloria Armatei Române!”, i-a spus prefectul Dan Şlincu.

În camera bătrânelului au venit şi primarul Vasile Sasu şi viceprimarul Viorel Zamfir, iar sărbătoritul a fost din nou îmbrăţişat şi onorat cum se cuvine.

CITEȘTE ȘI: "96 de ani de la nașterea celui mai mare bariton din România, o școală din Botoșa..."

 

Lt. (rtr) Vasile Chipoancă s-a născut pe 25 ianuarie 1913 în Băbiceni, Durneşti, fiind cel mai mare dintre cei doi copii ai lui Ion şi Eufrosinei, mezinul murind de mic. A absolvit patru clase primare iar în perioada 1 august 1942- 1 august 1943 a participat pe front ca artilerist al Regimentului 24 Artilerie. A luptat pe frontul de la Cotul Donului şi Crimeea, iar în vara lui 1944 s-a retras în ţară pe la Galaţi. A ajuns acasă rănit la urechea dreaptă, afecţiunea agravându-se de-a lungul timpului. A fost decorat cu „Crucea Comemorativă a celui de-al II-a Război Mondial”.

Cancelaria Prefectului