La 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, botoșănenii se simt astăzi mai mult cetățeni ai Uniunii Europene decât români. Nu vorbim despre politicieni, organismele de forță sau aristocrația bugetară. Vorbim de botoșănenii și moldovenii simpli, plătitorii de impozite, oameni care nu-și mai văd legat viitorul de această țară, oameni despre care toate oficialitățile refuză să vorbească doar pentru a-și ascunde incompetența.
Pentru că pachetul de mobilitate al UE le permite să locuiască și să muncească în oricare din cele 28 de stat ele UE, cei mai mulți chiar au părăsit România pentru un trai mai bun. Neoficial, jumătate din populație a părăsit România, județele Moldovei fiind cele mai afectate de migrație. Acesta este contextul în care ar trebui să învățăm să spunem adevărul, așa cum este el, fie că ne place sau nu. Iar statisticile sunt în aceste zile mai mult decât elocvente.
După 161 de ani, cele două zone care formau principatele Moldovei şi al Ţării Românești, sunt acum mai separate ca niciodată, spun analiștii Frames. Unirea celor două principate a însemnat întregirea României, dar, de fapt, vorbim de o condamnare la sărăcie și subdezvoltare a întregii Moldove.
Dacă vreți să știți exact cum erau moldovenii acum 160 de ani, atunci ar trebui să fim foarte atenți la ceea ce spunea I.C. Brătianu. La unire, Moldova, de fapt, stătea mult mai bine ca număr de târguri, rețea de transport, sau din punctul de vedere al eficienței administrației.
„Cine dintre noi de dincoace de Milcov a vizitat Moldova a văzut că Moldovenii sunt mult mai înaintați în agricultură. Interesele lor materiale sunt mult mai dezvoltate decât dincoace de Milcov.
Acolo toți proprietarii, afară de puține excepțiuni, își cultivă singuri proprietățile, ei le exploatează, ei faci comerciu. Fiecare om cu puțină inteligență în Moldova este agricultor, este industriaș și această activitate a producțiunei face onoare părții de dincolo de Milcov. (…)” scria I.C. Brătianu. (fragmentul a fost identificat de M. Chiper).
După 161 de ani, un studiu făcut de analiștii Frames arată că nu a existat moment în istoria României în care diferența economică dintre principatele Moldovei şi al Ţării Românești să fie atât de mare. În unele zone, vorbim de prosperitate. În altele, cele din Moldova, despre o sărăcie lucie.
Bucureştiul şi Ilfovul se afla la un nivel de prosperitate comparabil cu Occidentul, în timp ce judeţele Moldovei au ajuns polul sărăciei din Uniunea Europeană.
Dacă privim datele statistice, vedem cum București-Ilfov a realizat anul trecut un PIB de 276,3 miliarde de lei, adică aproape un sfert din PIB-ul național de 1.040 de miliarde de lei.
La polul opus, județele Botoșani, Suceava, Iași, Bacău și Neamț, care formează Regiunea de Nord-Est, au realizat împreună mai puțin de jumătate din această sumă - 107,1 miliarde lei. Tendinţa se va menţine şi în acest an, potrivit estimărilor, ba chiar s-ar putea adânci discrepanţele economice!
Cauzele țin în principal de lipsa investiţiilor. Pentru conducerea de la Bucureşti, Moldova nu a fost niciodată o prioritate, spun analiștii. Nu au fost direcţionate investiţii, nici nu s-au făcut drumuri moderne, iar administratorii locali au reuşit să se impună cu prea puţine proiecte de succes, şi acelea doar în oraşele mari. Da, politicienii locali, toți, la grămadă, indiferent de partidele din care fac parte.
În anii 90, Moldova devenise polul lohn-ului românesc, dar treptat, pe măsură ce salariul minim a crescut, și aceste business-uri s-au închis, forța de muncă a început să emigreze masiv spre Occident și în zonele mai bogate din țară.
Lipsa infrastructurii și scăderea puternică a forței de muncă în Moldova s-au văzut și în nivelul scăzut al interesului pentru afaceri.
Astfel, dacă în 2008 în cele cinci județe din Nord-Est se înființau peste 15.000 de firme și PFA-uri, în 2019 abia dacă au trecut de 13.000. La 30 noiembrie 2019, la Registrul Comerțului erau înregistrate puțin peste 100.000 de societăți active în toată Moldova, față de peste 220.000 câte erau numai în Capitală.
De partea cealaltă, Bucureştiul a concentrat cele mai mari investiţii. A atras investitori, politici publice, facilități care au adus o creștere economică substanțială, care au atras ca un magnet forța de muncă. Așa s-a ajuns ca, potrivit datelor BNR, București-Ifov să atragă investiții străine directe de 49,2 miliarde de euro la nivelul anului 2018, iar județele din Nord-Estul țării de nici măcar două miliarde de euro.
Un alt indicator de comparaţie constă în salarii. Acestea indică bunăstarea populaţiei.
În Botoșani și Vaslui, de exemplu, salariul mediu net a crescut, din 2014 până în prezent, cu numai 1.300 de lei, la 2516 lei.
În același timp, în București, venitul mediu net a ajuns anul trecut la aproape 3.950 lei, cu 1.500 de lei mai mult.
Singurul oraş din Moldova care se apropie timid de Bucureşti este Iaşul. Acolo, salvarea a venit de la mari companii de IT care şi-au dezvoltat centre în zonă. A fost ajutat și de faptul că este un mare centru universitar, cu mii de studenți. Astfel, salariul mediu net a crescut la aproape 3.100 de lei în 2019, cu un avans aproape identic în cifre reale cu Bucureștiul. E drept, și Capitala este o insulă de bunăstare în partea aceasta de țară, având în vedere că multe județe din apropiere, precum Giurgiu și Teleorman se află pe ultimele locuri în ceea ce privește calitatea vieții.
Nici zonele din vestul ţării nu o duc foarte bine, sunt doar câteva centre care au adunat investiţii şi s-au dezvoltat, cum ar fi oraşele Cluj, Timiș, Brașov și Sibiu. Restul județelor se zbat, de asemenea, în sărăcie.
Este deci, nevoie de o nouă unire, a programelor politice şi naţionale. Voinţa politică va cântări greu în acest sens, iar mediul privat nu poate face faţă tuturor provocărilor atât timp cât de la centru nu i se oferă posibilități de dezvoltare, mai spun analiștii. Nu discursuri sforăitoare, nu jigodisme prin hotărâri de guvern care să avantajeze o regiune sau alta.
Sau, e nevoie ca moldovenii sa forțeze schimbarea de atitudine politică a Bucureștiului, și să impună un plan real de dezvoltare, folosind pârghii de putere autentice.