Pentru că nu-și închipuie nimeni că domnii profesori care coordonează lucrările acestor deținuți o fac de amorul artei sau pentru propășirea culturii române. În prezent, potrivit legii, un deținut trebuie să-și găsească un profesor universitar care să-i dea o recomandare, care să-l îndrume în elaborarea lucrării, care să-și pună obrazul în fața conducerii închisorii și a comisiei de la Administrația Penitenciarelor care dă avizul de "lucrare științifică". Apoi, opera trebuie publicată la o editură recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice. Nu-și închipuie nimeni că distinsele edituri publică literatură penitenciară pentru că există o cerere nebună din partea publicului. Ba, în majoritatea cazurilor, la cererea autorului, opera trebuie ținută cât mai departe de ochii publicului. Tot tirajul iese de sub tipar, se raportează oficial, după care se cumpără integral de autor, pentru a evita riscul contactului cu cititorul.
Acești așa ziși intelectuali seamănă cu acele păsări mici africane care curăță măselele hipopotamilor. Acești paraziți ai mediului academic trăiesc din complicitatea cu marii infractori, nu din leafa mai mult sau mai puțin modestă de dascăl. În libertate, le scriu tezele de doctorat, în pușcărie, le scriu lucrările științifice. Efectul este dezastruos pentru tot sistemul universitar și pentru generații întregi de studenți, care învață, de pe băncile școlii, să fie "băieți deștepți".
Prostituția la profesori începe din sărăcie, odată cu primul parfum primit pentru a trece o loază. Continuă din obișnuință și din lăcomie cu lănțișorul de aur pentru o notă mai mare, cu mașinuța la scară pentru un doctorățel, cu concediul în Caraibe pentru o lucrărică de știință cu un titlu care musai trebuie să înceapă științific - "Abordări teoretice și practico-metodice ale...", "Câteva considerații asupra teoriei...". Pentru că la "facultate", ca la facultate.
Citeşte mai departe pe Republica, un text de Florin Negruţiu
