Italia, ţinutul Maccani, zona Ragusa. Romeo a venit de nouă ani, de la Botoşani, cu familia sa. Atât el cât şi soţia Cornelia lucrau pentru căile ferate române, ca tehnicieni specializaţi. Viaţa lor s-a schimbat odată cu economia României, care i-a readus pe câmpuri după închiderea structurilor în care lucrau. Acolo trăiau dintr-o agricultură de subzistenţă care însă nu le garanta posibilitatea de a-şi îmbunătăţii situaţia materială, scrie un reporter al agenţiei ANSA.

Acum nouă ani au aflat de la oamenii din sat că în provincia siciliană Ragusa există posibilitatea de a lucra pe câmp, cum făceau deja în România, însă câştigând un salariu. Promisiunea că în Italia vor putea să lucreze şi să câştige suficient i-a convins să emigreze. Astfel au decis să plece cu un autocar care după trei zile de călătorie i-a lăsat în gara din Vittoria. Aproape imediat şi-au găsit de lucru pe acele câmpuri pe care tinerii italieni nu mai vor să lucreze de ani de zile.

Cei doi copii au rămas în România cu bunicii, apoi, ajunşi la vârsta muncii, au venit la părinţi pentru a lucra în sere, ca şi ei. Proprietarii serelor îi angajează cu ziua pentru 10-12 ore pe salarii zilnice de 25-30 de euro. Deşi această sumă este cu mult sub minimele sindicale, ei continuă să lucreze, fiindcă oricum reuşesc să economisească ceva.

Proprietarii obraznici

Pe timpul primilor ani în Sicilia au locuit în case puse la dispoziţie de proprietarii de terenuri, care de multe ori sunt dărăpănate şi fără minime servicii. De ceva vreme au găsit posibilitatea de a închiria o casă la Macconi. Aici sunt mai independenţi şi au creat o comunitate împreună cu alţi conaţionali.

Romeo povesteşte despre dificultăţile muncii şi despre cum uneori "patronii" nu îi plătesc, invocând economia în criză. Apoi descrie atitudinile unora dintre aceşti proprietari, care uneori îşi iau dreptul "de a încerca" cu partenerele lor de viaţă. Tocmai din acest motiv s-a văzut constrâns să schimbe sera şi angajatorul care în prezenţa sa i-a făcut avansuri soţiei sale cu mângâieri. "Am cerut banii pe care ni-i datora şi am plecat. Cine se crede?".

Şi Romeo a urmărit ştirile despre comunitatea românească implicată într-un scandal de exploatare sexuală pe aceste câmpuri unde lucrează familia sa. Confirmă că sunt multe cazurile în care patronii se dau la femeile românce care lucrează în serele lor. "Şi apoi spun că femeile noastre sunt cele care fură soţii italiencelor".

Indiferenţa autorităţilor

Romeo vorbeşte apoi despre indiferenţa autorităţilor care, deşi cunosc această comunitate, îi lasă izolaţi pe aceste câmpuri. "Pe aici nu trece nici măcar un autobuz. Ca să mergem la cumpărături trebuie să plătim 20 de euro taximetriştilor".

Familia lui Romeo face cumpărături o dată pe lună, pentru a economisi la transport. Dat fiind că trăiesc într-un sat cu case pentru vacanţele estivale, pe timpul iernii apa soseşte o dată pe săptămână.

"Noi suntem cinci. Ce cred ei, că ne spălăm o dată pe săptămână? Când ne întoarcem acasă de la sere ar trebui să rămânem murdari?"


În final, reporterul ANSA trage concluzia că românii sunt o comunitate unită: se menţine unită şi demonstrează o voinţă de fier pentru a lucra un pământ care le conferă un sentiment de apartenenţă. Sunt puţine lucruri pe care şi le pot permite, dar cu toate acestea înfruntă realitatea cu o pozitivitate care le permite încă să se bucure de lucrurile simple.