Glontele de 7,62 mm a strapuns ficatul lui Florica Murariu, care a mai apucat sa spuna: "M-ai omorat!", inainte de a se prabusi. In cateva minute s-a stins din viata.

Soldatul care a recunoscut ca l-a ucis in 24 decembrie 1989 pe capitanului nationalei de rugby, botosaneanul Florica Murariu, a fost salvat de anchetatori fara ca vinovatul sa fi solicitat acest lucru!

Un cotidian central a publicat dovezi despre ticalosia fara margini de care au dat dovada procurorii militari din Parchetul General, care au musamalizat pe banda rulanta dosarele crimelor din decembrie 1989, chiar si atunci cand asasinii isi recunosteau fapta.

Marele sportiv Florica Murariu, fost capitan al echipei nationale de rugby, cu 70 de selectii sub culorile tricolorului (legitimat al Clubului Steaua) a murit intr-un mod nefericit si stupid, in ziua de 24 decembrie 1989. Sportivul a fost impuscat intr-o maniera iresponsabila de un militar in termen.

Desi soldatul si-a recunoscut vina, iar la dosar s-au adunat toate probele care sa-l trimita pe criminal in judecata, procurorul militar Gheorghe Oancea de la Directia Procuraturilor Mi­litare (actuala Sectia Par­chetelor Militare) din Parchetul General a musamalizat dosarul, invocand, fara sa i-o ceara nimeni, "eroarea de fapt". Apoi, procurorul a dispus ca solutia sa nu se comunice, pentru ca nimeni sa nu-i afle ticalosia.

Dupa orice regula a bunului-simt, ca sa acorzi unui asasin o clauza de inlaturare a raspunderii penale pe motiv de "eroare de fapt", aceasta trebuia solicitata de cel acuzat si nu acordata din oficiu de procuror.

Surse avizate din parchetele militare au declarat ca in perioada 1992 -1995 "eroarea de fapt" a fost regula de baza in sute de dosare, pentru a se evita tri­miterea cuiva in judecata pentru omor. Aceleasi surse au dezvaluit ca acest "mod de lucru" a fost instaurat si sustinut de fostii sefi ai par­chetelor militare, generalii Gheorghe Diaconescu si Mugurel Florescu (martor din partea CFSN la procesul Ceausestilor, personaj pus sef la parchetele militare la dorinta gen. Victor Stanculescu). Si mai grav, sutele de musamalizari de dosare pe "eroare de fapt" nu au fost nimanui comunicate, pentru ca rudele mortilor sa nu afle si sa nu le poata ataca. Daca legea ar exista cu adevarat in Romania, locul acestor procurori-gropari ar fi trebuit sa fie in puscarie.

"M-ai omorat"

In ziua de 24 decembrie 1989, capitanul nationalei de rugby, Florica Murariu, si amicul sau Ioan Moldoveanu se deplasau pe bd. Drumul Taberei. In dreptul parcului Moghioros au fost somati sa se opreasca de echipajul unui TAB apartinand UM 01270 Focsani, care avea misiunea sa nu permita civililor sa intre in zona, intrucat inca se mai trageau focuri de arma. Cei doi s-au indreptat ascultatori cu mainile sus spre echipajul TAB-ului condus de cpt. Petre Olteanu, care a dispus ca un soldat sa-i legitimeze pe cei doi.

Ordinul a fost transmis soldatului in termen Fanica Lepadatu, din Petrila, care tinea de la un metru departare teava pistolului mitraliera catre cei doi. A fost momentul cand Florica Murariu a coborat firesc mainile pentru a se descheia la geaca si a scoate actele de identitate. Desi nu a facut niciun gest care sa induca cuiva vreo temere, soldatul Lepadatu a tras brusc si fara nicio ratiune un glonte in abdomenul rugbystului. Glontele de 7,62 mm a strapuns ficatul victimei, care a mai apucat sa spuna: "M-ai omorat!", inainte de a se prabusi. In cateva minute s-a stins din viata. Colegul lui Murariu a marturisit ca ofiterul de pe TAB a ordonat imediat ca soldatul Lepadatu sa fie dezarmat imediat. "Ce-ai facut neno­rocitule, ce ti-am zis eu sa faci si ce-ai facut tu!?", a fost apostrofat soldatul. 

Recunoastere fara regrete!

In declaratia data procu­rorilor militari, la 11 mai 1993, soldatul Lepadatu (de profesie ajutor minier) a recunoscut fapta cu o seninatate dezarmanta. El a pretins ca a tras de teama gestului brusc facut de Murariu, cand a lasat mainile in jos. Militarul a recunoscut ca a fost dezarmat imediat de superiorii sai si ca incidentul a fost raportat comandantului unitatii, precum si ca a fost admonestat de acestia. Nicaieri in declaratia sa, asasinul nu a invocat "eroarea de fapt" si nici macar nu a mentionat ca regreta cele intamplate. Cu toate acestea, prin Rezolutia nr. 1005/P/1991 din 18 mai 1993 (scrisa de mana pe doua pagini si jumatate) procuror militar Gheorghe Oancea, de la Sectia Parchetelor Militare a dispus neinceperea urmaririi penale fata de asasin, motivand urmatoarele: "Din analogia imprejurarilor in care s-a produs fapta, rezulta in mod cert ca militarul, in momentul savarsirii acesteia, s-a aflat in eroare de fapt… atunci cand victima, in mod imprudent a lasat mainile in jos, putand crea impresia ca va scoate o arma". Evident ca procurorul nici nu a luat in seama faptul ca militarul a fost dojenit de superiorii sai ca nu a procedat conform ordinelor primite ori ca asasinul a fost imediat dezarmat. Procurorul Gheorghe Oancea a dispus in finalul rezolutiei sale: "Solutia nu se comunica", fapt ce dovedeste ca a luat masuri ca opera sa de musa­malizare sa nu fie adusa la cunostiinta nimanui. Rezolutia din 18 mai 1993 poarta con­firmarea sefului parchetelor militare "De acord – 19 mai 1993 – general maior". Sem­natura indescifrabila apartine cel mai probabil generalului Mugurel Florescu, fost sef al Procuraturilor militare (pensionat recent din functia de general al STS).

(Articol publicat in ziarul Ziua, in decembrie 2009, la 20 de ani de la moartea lui Florica Murariu, capitanul echipei de rugby a Romaniei, nascut in Mitoc, judetul Botosani, preluat de Stiri Botosani pe 7 iunie 2010)    
 
Nationala de rugby la Mitoc - Florica Murariu, o pagina in istoria sportului romanesc